Andre Breton - Entre chien et loup.  

                 

 Traducere: Adrian Grauenfels

 

 Editura SAGA 2019

 

 

 

        Expresia noastră franceză pentru  crepuscul „între câine și lup” ,
încarcată cu tot sentimentul de teroare care ne-a biruit când am auzit-o, pe când eram  copii mici, descrie perfect limitele afective  ale muncii realizate de  Victor Brauner, cu puțin înainte de război. Cuvântul limite este, desigur, folosit aici în sensul său cel mai puțin restrictiv, deoarece regiunea în care Brauner era singurul explorator la acea vreme, s-a dezvăluit a fi o țară a nimănui, care se întinde departe, până unde văd ochii, din care, pentru pictor, este un joc de copil pentru a dezlănțui toate forțele spasmodice. Această lucrare în întregime augurală, mi se pare că a fost prefigurată climatologic, ca urmare a transformării în  spațiul mental a unuia dintre aceste substantive, unul în celălalt, prin cea mai echivocă linie de poezie în limba franceză:

                                    Ceața este rece. Căldura este cenușie

precum și prin ultima strofă a poemului din care este preluată linia de mai sus  (1 ).

            Dar opera lui Brauner ar trebui de asemenea privită că o consecință ineluctabilă a unei serii de preocupări pe de o parte, preocupări periferice pe care suprarealismul le-a   prețuit   întotdeauna , fiind capabil să confere posturii umane (care se mândrește cu poziția sa verticală), dar și de mersul ca la circ care, în general, este asociat cu vulgarul genul slapstick. 

Astfel de preocupări au culminat cu romantismul german (Moritz, de exemplu, a afirmat că „există anumite obiecte materiale ale căror vedere ne oferă o perspectivă vagă asupra întregii noastre vieți și poate chiar a existenței noastre”) (2) și chiar dacă este imposibil să urmărește dezvoltarea lor, ele mărturisesc persistența lor din timpuri stavechi, până azi.

___________________

 

(1). Victor Hugo : "Choses du soir." 

(2). Karl Philipp Moritz : Anton Reiser. 


Astfel de preocupări, îngrijorări și obsesii au fost transmise de magi, eretici, „inițiați” ai tuturor sectelor, mari rebeli, mari iubitori, precum și de toți poeții și artiștii demni de acest nume. Ei au însemnat cu sigla  lor pe toți cei care se ridică împotriva unei lumi care  nu este pregătită să fie făcută de gata ( ready made) atâta timp cât oamenii continuă să o înțeleagă, în general, ca o lume gânditoare care, chiar dacă nu este încă locuibilă, poate fi foarte ușor făcută astfel, și care între timp refuză să se supună inițial unei critici exhaustive a tuturor aspectelor -  așa-numitului „consimțământ universal”. Nu am nicio ezitare să afirm că, în acest sens, opiniile mele derivă direct din cele ale lui Charles Fourier, care a declarat pentru prima dată în 1808 ,că și-a stabilit pentru sine o regulă de îndoială absolută (în ceea ce privește validitatea a ceea ce omul crede că a dobândit de-a lungul secolelor )    și distanța absolută (în comparație cu tot ceea ce a fost învățat înaintea lui) .

   Întreagă chestiune este incertă, expresia " totul imprevizibil " este luată în râs, derizoriul a fost tradus în limbajul picturii că "totul este suspect", arta din 1937 până în 1940, își lasă perdelele să cadă, dar suficient de  îndepărtate, ca să avem o privire spre opera lui Victor Brauner. 

Nimic altceva decât peremptoriu: personajele dramei se dublează, dispar apoi de la sine, fără să lase vreun semn:

 

Nu a venit nimeni cu tine ? 

Nimeni în afară de părul meu. (3)

 

Pupila magnetică este singura stea
 din această noapte. Apa și focul conspiră
vertiginos în ochii verzi ai unei femei
cu părul roșu.  

Un dezmierdător înfricoșător de
cârlige, scârțâind în jurul arabescului,
ne îndrumă către țările care trebuie
 să corespundă mental insulelor Sunda.

________________  

(3) -  Saint-Pol-Roux: "Doi șerpi" 







                 "Kabiline in Movement"  1934

 

          
            Există un animal sălbatic în aer, el emană  goliciune, pur și simplu ieșind din viața mobilierului,  agitându-se isteric în jurul nostru: în propria noastră casă aceste sclipiri de lanternă în junglă,  sunt ale lui,  cel care își arată strălucirea dințiilor.  Dacă ar fi numai asta! Dar aici respirabilul este încă pompat de globuri parazitare, un țesut semi-nebulos pe jumătate lacunar, care, după ce s-a format în "Kabiline in Movement" (1934), a început să spumege cu larve și să înflorească rapid. Spațiul se transformă întru-n caracter suspect: între corpuri și obiecte, intervalele în sine sunt aranjate prost, pe când flori și ferestre au tendința de a se deschide singure.   

 

        

           (The Departure, 1938). 

 

           

Victor Brauner, este singurul care s-a bazat pe frică și a făcut-o, folosind  masa - animal pe care o vedem în "Psychological Space", 1939, cu animalul urlând în spatele morții și expozându-și curajos cele două testicule.

 

                                          Victor Brauner, Casa bântuită. 1947.

                       


            Această perioadă a activității sale ne aduce incontestabil cea mai lucidă mărturie a epocii, ea în sine  este o  înțelegere a timpului care va veni,  ea trebuie să fie salutată pentru perfecta ei localizare  istorică.

            Aceste fiare, care au devenit mai îndrăznețe până la punctul de a ne amușina, care au dominat arta pentru o perioadă scurtă de timp, s-ar putea să se fi întors recent în vizuinile lor, în timp ce lumina Apocalipsei încă mai rămâne în lumea exterioară. Așadar, toate vocile pe care le considerăm astăzi în această lume a cere  excluderea celeilalte, din lumea interioară, nu pot fi destul de asurzitoare, până la punctul de a ne convinge. Observând în special orientarea clară, retrogradă a picturii în Franța din ultimii ani, nu putem deplora decât lipsa unor resurse profunde, puse în aplicare pentru a dirija arta în singurul mod posibil:  prin a se depăși. 

 

 Victor Brauner, Le lion double. 1945.

      

       Aproape singur, Brauner este deja angajat foarte departe în această direcție. Plăcerea de a admira  pictura actuală a lui Victor Brauner, se apropie de picturile sacre ale lui Uccello, Bosch, Watteau, Seurat, Rousseau, Picasso, Chirico, sau Duchamp.

            Mă acopăr cu acest sunet grozav de frunze scuturate din plopii din sângele meu. Totul s-a dilatat, s-a odihnit, s-a mărit. Acesta este momentul frumos în care geometrul, cu ochii aproape închiși, merge prin meterezele Troiei și, inconștient, traversează calea Elenei. Luminile și-au reluat alergarea lor pe cer. Flacări și frunze recreează forma inimii, căutarea cvadraturii mângâie formele unei flori de liliac. Pentru a vedea soarele scufundându-se în fiecare noapte în mare, indienii au dedus că el vizitează lumea peștilor noaptea și, în neputința de a știi ce este adevăr  sigur  în această credință, este izbitor să vezi ființele inventate de Brauner, gata de a le încorona sau de a îmbracă peștii în armuri   încărcate de soare...

             Un alt simptom norocos:  născută din focurile celui mai superb răsărit, o admirabilă pasăre purpurie este fermecată de o femeie al cărui profil dublu este combinat cu capul de leu (LION's DOUBLE, 1945). Cupa și sabia, din mâinile femeii sunt aspecte antagonice între viața gata să-și ia înapoi drepturile și ceea ce este nerezolvat și la care  nu vrea să renunțe.  

 Tablourile ne transmit mesajul neprețuit al lui Victor Brauner, care conferă putere amuletelor, cea a exorcizării, apelând la toate puterile sinelui, la toate puterile celor neprezenți, care din ce în ce mai mult cresc în noi, amenințându-ne.


Paris, 14 iulie 1946.

 


                                 Cupa   îndoielii

SAGA 2019

 

 

Vizualizări: 26

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor