Andrei Cornea, la TVR: “Adrian Păunescu era un poet mediocru”. Comentaţi!

Andrei Cornea a fost invitat la Ultima ediţie a TVR, emisiune transmisă duminică în direct, exact la ora înmormântării lui Adrian Păunescu. Publicistul de la revista “22″ a fost foarte vehement la adresa memoriei sale.” Fragment din declaraţia sa şocantă, aici!

Vizualizări: 233

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Irina Lucia Mihalca pe Noiembrie 8, 2010 la 3:55pm
Socant este acest gest al unui om catre un alt om, la adresa memoriei unui alt om, a durerii familiei si celor care l-au pretuit cu adevarat. Stim cu totii cine este, cine a fost, ce a lasat şi ce ne-a lasat nouă, românilor, ce a facut pentru România, Adrian Paunescu. Oare, peste ani, vom sti cine va fi si ce va lăsa nemuririi, Andrei Cornea, dincolo de gestul acesta incalificabil?
Rămâne de vazut, timpul va cerne neghina de grâu!
http://video.adevarul.ro/video-Ascultati-l_aici_pe_Adrian_Paunescu_...

http://cuvintealese.ning.com/forum/topics/ultima-poezie-scrisa-in-a...
Ultima poezie scrisă în agonie de Adrian Păunescu și transmisă prin email unui amic din diaspora…Noiembrie 4, 2010

Eu recunosc ca am facut greseala
De a slavi prea mult conducatorul
Facandu-i ode si-ndemnand chiar sala (sa cante):
Partidul, Ceausescu si Poporul.

Dar nu uitati ca tot eu sunt cel care
L-am criticat si-am insuflat dorinta
De libertate, bunastare si schimbare
Subtil, necenzurandu-mi constiinta.

Am facut si mult bine-n stanga-n dreapta
Atat cat s-a putut, fara sa-mi pese
Periclitandu-mi starea, familia si casa
Dar toate s-au uitat si-s fapte sterse.

De-aceea spun ca ultima dorinta
Sa ma iertati de v-am gresit vreodata
Si-mi fac adanc proces de constiinta
Caci nu e om pe lume fara pata.

As vrea ca sa raman in mintea voastra
Doar un poet ce si-a iubit mult tara
Ce a descoperit si slefuit talente
Ce-au scormonit prin inimi cu chitara.

Trecutul mi-l asum si nu mi-e teama
Nici nu mi-a fost, nu-mi este, n-o sa-mi fie
Nu m-am dezis de clasa proletara
Si am simtit ca am o datorie,

De a starni in mintea tuturora
Si mai ales in suflete de tineri
Ca nu suntem o tara oarecare
Si-avem destin maret si vom fi liberi.

Cand noi cantam in salile-arhipline
Si recitam pe voci de milioane
Visam la Marea noastra Romanie
Si va-ndemnam: Treceti batalioane!

Un dor as mai fi-avut, dar ce pacat
Ca n-am putut opri din cale vremea
Sa vad autostrada prin Carpati
Din Chisinau-Arad cu via Tebea

Sunt unii care mă lovesc si-acuma
Cand m-am urcat la ceruri, ce oroare!
Cuvinte grele-aruncă, nesimtire
Si toti vor ca să cadă in picioare

Eu vă privesc de-aici de sus, cu milă
As vrea sa fiti mai buni dar nu se poate
Se rasuceste Stefan in morminte
De-atata ură, pizmă, nedreptate.

Imi este jena, silă….chiar ma bucur
Ca am plecat de-acolo, dar mă doare
Cand văd valori, talente, caractere
Ce-si fac familiile peste hotare.

Ce să vă spun, romanii mei de bine
Ce-aveti sfială, bun simt si onoare
Poporul nostru-i cel mai bun din lume! (Să tineti minte)
Nu lăsati tara călcată in picioare.


Nu plecati capul, tine-ti pieptu-n fată
Cu fruntea sus, să n-o coboare nimeni
Să vă claditi cu totii altă viată
Mesaj către romani de pretutindeni!

Sa iei aminte tara mea de suflet
Ia atitudine si dă raul afară
Unde s-a dus Granarul Europei
Banala tară-industrial-agrară.

Sa iei aminte tara mea de glorii
Cu patimă iti spun din nefiintă
Clădeste-ti viitorul pe trei sfinte
Pe muncă, educatie, credintă.


In timp ce va imbărbatez de-aicea
Din ceruri si din sfere tutelare
Văd iarasi vorbe grele prin ziare
Pe forumuri, pe la televizoare.

N-am omorat pe nimeni niciodată
Nici cand murim nu ni se mai dă pace
La toti gasiti cusururi si reprosuri
Nu mai lăsati pe nimeni să se-mpace.

Nu-mi stă in caracter dar mă doboară
Limbaju-ascuns al poeziei mele
Băga-mi-as p--a să imi bag de tară
Cu oameni falsi si plina de lichele.


…ultima poezie scrisă in agonie de Adrian Păunescu
(Poezie primită de la Lelia Mossora)
_____________________________________________________________________

Sunt Radical - Adrian Păunescu (1 august 1988)

Sunt radical
mai precis
sunt pentru păstrarea
unui just raport
între minciună şi adevăr,
între eroi şi eroi,
între plus şi minus,
sunt radical,
mai precis,
mi-e silă de demagogia socialistă
mai tare decât de
demagogia burgheză
pentru că o simt
apăsându-mă cu mult mai de aproape.
Sunt radical,
cred că nu e bună legea
care te condamnă mai grav
dacă ucizi un urs
decât dacă ucizi un om,
ba mai mult,
te condamnă mai grav
dacă vorbeşti,
dacă ai opinii,
decât dacă ucizi.
Sunt radical
adica îmi închipui
că dacă ecuaţia
“poporul ne-a ales,
vorbim în numele poporului,
guvernăm în numele poporului,
construim socialismul
cu oamenii şi pentru oameni,”
este adevărată,
nu e corect
să-i distrugi omului
casa, oraşul sau satul,
fără să-l întrebi pe om;
zece elevi au declarat la şcoală,
când i-a întrebat dirigintele
ce fapte bune au săvârşit,
În ziua aceea,
ca au ajutat o bătrâna
să treaca strada
dar de ce asa de multi,
s-a mirat dirigintele
pentru ca bătrâna
nu voia să treaca strada
au raspuns ei.
Cam asta ar fi situaţia
sunt radical
şi o privesc în fata,
dacă bătrâna nu vrea să treaca strada
e greu să te lauzi
ca eşti cel mai bun dintre oameni
pentru ca o obligi
să traverseze,
şi lucrurile stau chiar asa,
bătrâna nu vrea
să treaca strada.
bătrâna nu se afla pe strada
nici nu exista strada,
şi bătrâna nici nu e bătrâna.
ci o tara emotionata
ca va trebui să traverseze.
Sunt radical,
adica mi-e groaza
de remuscarile
care nu mai pot salva nimic,
mai ales viata
care şi asa se incapaţineaza
de câteva generaţii incoace
să se duca în pastele mă-sii.
Sunt radical,
îmi plac prunele, piersicile,
marele veraţice, libertatea,
femeia, granitele istorice,
şi strugurii tamiiosi.
Sunt radical,
as putea dicta un poem
şi de la un telefon public,
dar tot radical sunt
şi mentionind
ca n-aş putea face aceasta
decât dacă şi cea
careia îi dictez
ar avea telefon.
Sunt radical,
cred ca Maresalul Ion Antonescu,
dacă ar fi rejudecat
de un tribunal impartial,
ar putea fi declarat
fără rezerve,
erou al Romaniei post-mortem
şi martir universal,
măcar după lectura
Pactului Ribbentrop-Molotov.
Sunt radical,
cred în valoarea frunzei de varza
aplicata pe lucrurile dureroase
ale corpului.
Sunt radical,
nu cred să existe
înger mai urât
şi demon mai frumos
decât omul,
si, mai mult decât atât,
nu cred să existe
accident mai rodnic
şi lege mai contrariata
decât omul.
Din mine insumi
şi din ceilalti
extrag radacina patrata
şi observ ca nu e decât apa,
apa în stare de gândire,
apa cu suflet şi cu virtejuri,
apa într-o nevindecabila
formula chimica.
Sunt radical,
când ploua
şi când ninge
ştiu ca e vorba
despre mine,
despre apa care sunt,
despre apa care sunt.
Comentariu publicat de Vasilica Ilie pe Noiembrie 8, 2010 la 10:25am
Domnilor, acesti indivizi, care, nici la ora inmormantarii unui poet ( asa, mediocru, cum il considera Andrei Cornea), nu au bunul simt sa stea in banca lor, nu ii consider OAMENI! Sunt niste hiene, care sfasie pur si simplu, un cadavru! Rusine! Nu mai cunosc limita pana unde ajung cu rautatea, invidia, ura! Eu am o vorba: "este limita de gandire a fiecaruia". Dar ce te faci daca aceasta limita iti aduce prejudicii?
O sa redau aici niste versuri scrise, nu de mult:

"Oamenii răi sunt provocatori,
Ranchiunoşi, răzbunători,
Invidioşi, n-au odihnă,
Muncesc din greu,
Cu patimă, să te demoleze.

Uneori, prin această răutate
Îţi fac chiar un bine;
Lor li se mai adaugă un rid pe suflet,
Le este chipul schimonosit...

În schimb, tu, printr-un zambet
Mai netezeşti cate un rid!"

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor