ANDREI POGANY DESPRE VOLUMUL URMUZ DE FLORIN CONTREA

Asupra lucrării „Urmuz” a lui Florin Contrea

 

      Scriitorul timişorean Florin Contrea, în cartea sa „Urmuz”, mărturiseşte că este un autor care apreciază pe cei ataşaţi curentului literar cunoscut sub denumirea de suprarealism.

      Anterior acestui volum, în 2007, autorul timişorean a scos de sub tipar cartea sa având titlul de „Eseuri critice” în care, printre altele, ne prezintă şi pe Gellu Naum. Despre Gellu Naum (1915 – 2001), Gheorghe Grigurcu afirmă că este „cel mai important poet suprarealist al nostru”. Tot în aceste Eseuri critice, într-un capitol cu titlul „Marcelturcisme", găsim semnificaţii despre poetul suprarealist al Timişoarei, cunoscut de cititori cu numele de Marcel Turcu, ca un artist cu secvenţe expresive într-un univers în mişcare, în culori fragmentate parcă de un caleidoscop.

      Ce este suprarealismul? Acesta face parte din curentele de avangardă.

      După André Breton (1896 – 1966), suprarealismul ar fi „punct al spiritului în care viaţa şi moartea; realul şi imaginarul; comunicabilul şi incomunicabilul; trecutul şi prezentul; ceea ce este sus şi ceea ce este jos; încetează să mai fie percepute contradictoriu.

      Creatorul teatrului absurdului, Eugen Ionescu, în revista „Les lettres françaises” din 1965 întreabă: „Este Urmuz un autentic suprarealist”?

      La această întrebare Florin Contrea încearcă să răspundă în cartea sa „Urmuz”.

      Despre Urmuz se ştie că este pseudonimul sub care se ascunde grefierul, de la Curtea de Casaţie Bucureşti, sub numele său adevărat Demetru Demetrescu-Buzău. A văzut lumina zilei la Curtea de Argeş în 17 martei 1883 şi a plecat în eternitate prin hotărîrea sa, prin sinucidere cu un glonţ în cap, într-un parc din Bucureşti la 23 noiembrie 1923, fără să lase vreo explicaţie asupra funestului său gest. Voia să moară în chip original, „fără nici o cauză”.

      Urmuz nu a apucat să publice mult. Scrierile sale sunt dadaiste de esenţă, deşi este foarte probabil că autorul să nu fi avut nici o legătură cu această mişcare avangardistă. Există şi alte păreri, că el s-ar apropria fie suprarealismului sau literaturii absurdului.

      Florin Contrea prezintă un studiu comprehensiv despre „cazul Urmuz” în literatura română. Cartea sa este structurată pe 5 capitole şi anume:  

      Capitolul 1 se referă la biografia unei dintre cele mai enigmatice personalităţi din literatura noastră, la cel cu pseudonimul Urmuz.

      În Capitolul 2  se prezintă şi se analizează structura operei Urmuziene. Se discută 9 opere, apoi capitolul se încheie cu Observaţii generale.

      În Capitolul 3 se prezintă Exegeza operei lui Urmuz. Câteva repere. Cititorul poate afla comentariile unor exegeţi de seamă, despre opera lui Urmuz. Amintesc pe lângă ei, pe cei mai importanţi şi anume: pe Perpessicius, pe G. Călinescu, pe Eugen Ionescu şi pe Marin Sorescu.

      În Capitolul 4  intitulat Urmuz în contextul literaturii de avangardă, se discută de fapt unde se poate situa, încadra acest scriitor. Aflăm aici despre Urmuz, chiar dacă nu a fost iniţiatorul unei şcoli literare, dar după decesul lui a devenit un autentic deschizător de drumuri pentru operele aurorilor care au urmat lui. Se comentează despre Urmuz şi mişcarea Dada, despre Urmuz şi suprarealismul european şi, în fine, despre Urmuz şi suprarealismul românesc.

      În ultimul capitol al 5-lea,  se prezintă pe larg  absurdul urmuzian, un mod de existenţă literară. Florin Contrea stăruieşte asupra noţiunii de absurd în opera lui Urmuz. Noţiunea de absurd înseamnă că este vorba de un fenomen complex şi despre care se pot constata înterpretări contradictori şi chiar suprinzătoare.

      În continuare Florin Contrea observă, în legătura cu absurdul urmuzian, că în textele lui Urmuz sunt de remarcat şi aspecte umoristice, pe care Contrea le clasifică sub aspectul stilistic în:

      -   umor copilăresc;

      -   umor naiv;

      -   umor burlesc;

      -   umor licenţios şi, în fine:

      -  umor macabru, exemplificând fiecare categorie cu texte citate din lucrările lui Urmuz şi comentându-le pe larg.

      Cartea lui Florin Contrea pune problema integrării operei urmuziene în cadrul literaturii române. Urmuz nu a fost „şef de şcoală literară” şi nu a participat activ la crearea vreunui curent literar. Urmuz a fost un deschizător de drum pe linia prefigurării literaturii absurdului care a luat o mare dezvoltare în zilele noastre.

      Lucrarea „Urmuz” concepută şi editată de Florin Contrea, este valoroasă pentru cei ce studiază istoria literaturii române şi pentru cei care vor întreprinde în viitor cercetări şi studii despre ce a alcătuit, ce ne-a dat Urmuz şi importanţa lui în literatura română.

                                                                                               Andrei Pogány

Vizualizări: 71

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor