http://blog.rusoaica.com/amintiri/android/

Amuzată, mă autodenunț în această postare. Pe principiul „nimeni nu se naște învățat”, îmi amintesc cum pe la începutul liceului visam cu ochii deschiși la un computer personal, deși habar nu aveam cum se folosește așa ceva. Eram fascinată de tehnică, de ceea ce se poate face cu un computer, de posibilitățile nenumărate pe care mi le-ar deschide un asemenea obiect. Nu zic „nu”, aceeași sete de cunoaștere și aceeași ambiție de autodepășire, de a îmi arăta că „se poate” m-a adus în punctul în care sunt acum, programatoare de PC software, după o epopee începută prin clasa a zecea și continuată pe parcursul a 12 ani. În clasa a noua, când încă nu știam ce înseamnă Google, nici e-mail nu știam să trimit, și-mi cam dădea cu virgulă când venea vorba de „meniul Start”, priveam pe nenea ăla „Administratorul” ca pe un fel de zeu.

Să nu vă mai prind că salvați toate porcăriile alea direct în partiția C, pentru că o să reușiți la un moment dat să blocați tot sistemul, și-atunci să văd cum mai deschideți Word-ul. Toate clasele varsă acolo o groază de tâmpenii necomprimate și-mi crășuiți totu’ cu porcăriile voastre!

Mă uitaaaaam… mă uitaaaam… mă uitaaaam… și-mi spuneam, „dracu’ să mă ia, dacă înțeleg ceva!”, privindu-l cu ochi senini și mari, în care tremura o lacrimă animé. Pe asta aproape că am priceput-o. Avea altele, de-a dreptul extraterestre, pe care le recita ca din Coran, de parcă toată lumea pricepea păsăreasca lui. Sau, mai corect, de parcă toată lumea avea OBLIGAȚIA să priceapă păsăreasca lui. Atunci, luminată de razele Raiului, mi-a venit revelația: domnii ăștia de lucrează în IT sunt altă rasă de oameni! Clar!

Mai târziu, când începusem eu însămi să-mi sădesc sămânța aceea de „vreau să devin mai mult decât o consumatoare de computer, vreau să îl comand, vreau să fac parte din acea categorie specială de oameni carecreează, nu doar folosesc și consumă”, am tot avut parte de confruntări ad-hoc cu diverși informaticieni. Dar cu toți, cu absolut toți, lucrurile au fost (cel puțin!) mai complicate. Le spuneai că ai o problemă, o nedumerire, ceva – nu merge mai-știu-eu-ce program. În mod normal ar fi ca respectivul specialist în computere să se așeze binevoitor pe scaunul ergonomic și să-l ajute pe necredinciosul nevolnic ce-și frânge mâinile, blocat în fața unui calculator care pare că are viață, voință proprie, și mai suferă și de sindromul personalităților multiple pe deasupra. Dar nu. Acel zeu specialist în computere va catadicsi să coboare din birourile negre, pâcloase și misterioase în care-și are vizuina după un timp rezonabil de lung în care să te lase să fierbi la foc mic și să-ți faci mea culpa, harakiri, miserere nobis și orice altă sintagmă de a dovedi lumii că ești o nevolnică ce a comis un păcat strigător la cer și regreți cum n-ai regretat și n-ai să mai regreți ceva toată viața ta. Bineînțeles, când va ajunge la tine, fie că blestemăția de computer posedat va înceta să se mai zbată în spasme, fie că va continua să vorbească pe trei voci demonice, va începe prin a-ți ține o morală lungă și o predică kilometrică despre cum îl deranjezi pentru orice fleac, despre cum s-a inventat Google și ai putea să cauți singură rezolvarea la o problemă atât de retard de simplă. Dacă n-are de ce să se lege de tine, atunci se ia de orice chichiță găsește: ba că-ți dă desktop-ul pe afară de câte fișiere fără folos ai adunat acolo, mai rău ca un gunoier, ba că rulezi ‘jde mii de programe simultan care normal că îl fac să meargă ca un melc beat, ba că una, ba că alta.

Însă tu, sfioasă și cu regretul pe chip, nu ceri mult, vrei numai să meargă blestematul de program cutare, și juri pe Jupiter că îți pare rrrrău, că n-ai să mai faci, și că regreți că îi răpești din timpul personal al neprețuitei sale vieți. Nu-i deloc simplu. Pasul doi constă din nenumărate nu-știu-ce formatări, dezinstalări, drivere, înjurături, bodogăneli. Tu stai cuminte cu mâinile la spate, spășită, la colț, și-ți frămânți mâinile mai rău ca în sala de așteptare a unui spital. Omul Negru de la IT te apucă în degetele lungi și delicate, special create pentru tastat, și te rulează într-un mop gigantic, cu care șterge pe jos. Sau, norocul tău, în cel mai fericit caz, face mișto. Au indivizii ăștia din IT un umor bizar, macabru, pe care nimeni nu-l înțelege. Ei zic, ei râd, ei înțeleg. Tu nu. Deși, sunt convinsă, o glumă despre DDOS-uri sau BSOD-uri merge perfect peste niște situații din viața reală, doar că eu nu mă prind.

Habar nu aveam cum să mă comport cu genul ăsta de oameni. Adică, or avea și ei o casă, or mânca și ei o șaorma cudetoate, ca oamenii normali, or bea o bere în club? Aveam mereu impulsul să-mi iau inima în dinți și să-l întreb pe unul dintre ei: „Are you a freakin’ cyborg, or what?!”, sau să ascult atentă dacă nu se aude dinăuntrul lui cine știe ce zgomot de rotițe și angrenaje de android.

Nu-i plăceam. Ca și frica în cazul câinilor, chestia asta se simte, și nici ei nu mă plăceau pe mine. Era mutuală, reciprocă și împărtășită chestia asta. Cu ei mereu asistam la spectacole la care aveam nevoie de subtitrare. Fără urmă de îndoială, așa o fi și între filologi, dar, la naiba, oamenii ăia măcar au sentimente! Concluzie, extrem de plauzibilă: băieții din IT sunt roboți. Androizi. N-are cum altfel! Dacă-i ridici tricoul unuia din ei, te aștepți să dai de circuite micuțe care bipăie de zor și licăresc intermitent. Iar el se va uita la tine prin lentilele lui sintetice, printre rânduri-rânduri de algoritmi, abstracțiuni și alte scanări 3D. Oare când mor, sufletul li se duce în Cloud?

Acum, 12 ani mai matură, sunt la rândul meu o cutting-edge IT person. Mi-am realizat visul de a ajunge programatoare, de a ști despre computere cu mult mai mult decât media populației, de a le înțelege și a vorbi pe limba lor, 0 și 1. Am devenit din consumatoare, creatoare. Inevitabil, toate rudele și mai toate cunoștințele mele apelează la mine acum, când au vreo problemă legată de computer. Rusoaica are reputație, că face și desface. Cică ia orice problemă ca pe o provocare personală. Și cică nu se prea dă bătută până nu găsește bug-ul și nu-l strivește sub papuc.

N-am uitat vremea când îmi era frică de informaticieni. N-am uitat cât de bizari și înspăimântători mi se păreau. N-am uitat cât de sclifosiți și scârbiți erau când îi deranjai din mijlocul Solitare-ului cu problemele tale. N-am uitat, pentru că mi-am dorit să nu ofer același spectacol grotesc altora. E drept, mă mai enervez când cineva mă întreabă „cum schimb parola la Facebook?”, deși răspunsul se găsește la o banală căutare pe Google și e simplu de urmat, și deși am mai explicat pașii necesari de trei ori înainte. Mă enervez teribil când lumea apelează la cunoștințele mele din lene de a face ea însăși treaba respectivă. „De ce să mă chinui eu, când rusoaica e expertă și-mi face ea?”. Apreciez sincer și din suflet pe cei care îmi caută cunoștințele din dorința genuină de a învăța ceva nou. Îmi doresc să îi feresc de a învăța singuri, fără ajutor, fără un loc unde să poți afla ce nu merge, fără să-ți smulgi părul din cap pentru o literă greșită, așa cum am pățit eu ani întregi.

În fine. Dacă n-aș fi făcut pasul de a trece peste linia care desparte cele două lumi, cea a utilizatorului și cea a creatorului, astăzi mi-ar fi fost teamă să scriu acest articol. Aș fi sperat din tot sufletul ca nici un IT-ist din cei pe care îi cunosc să nu-l citească. Altfel, aș fi încurcat-o. Partiție definitivă ar fi scris pe relația noastră.

Vizualizări: 182

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de rusoaica pe Mai 5, 2014 la 3:35pm

@Dumitru: ai dreptate, stiu personal cum e cand trebuie sa lasi treaba personala pentru solicitarea unui prieten/rude/cunostinte. Si mai stiu si cum este sa iti intrerupi sirul de calcule si de idei pentru a rezolva o astfel de problema, si sa fii nevoita sa o iei de la capat pentru ca ai pierdut socoteala. Insa incerc pe cat posibil sa fiu flexibila. Cea mai de pret vorba a romanilor mi se pare "Ce tie nu-ti place, altuia nu-i face". Daca toti ar respecta regula asta, nu am mai avea nici o problema. In cazul meu, ma pun in locul celui/celei ce cere ajutorul. Daca as fi fost eu cea care are nevoie de ajutor si nu are habar de nimic in materie de computere?

Cu aceeasi stima...

Comentariu publicat de DUMITRU TIMERMAN pe Mai 5, 2014 la 12:42pm

Super disertaţia asta pe marginea aventurilor pe care le-aţi trăit cu experţii IT. Important este să nu vă lăsaţi contaminată. Mulţi dintre ei nu aud, nici nu gândesc, nici nu au tragere de inimă până nu le promiţi un ban. Azi, fără bani, aproape că nu mai avem nicio valoare, în calitate de consumatori. Deja, dv., sunteţi solicitată să reparaţi să reglaţi programe şi calculatoare, să vă luptaţi cu viruşii, iar timpul, vorba aceea costă bani...Eu nu mă prea pricep la mentenanţă şi de fiecare dată, când am probleme cu calculatorul, apelez la IT. Dacă apelez la un prieten, cunoscător în ale calculatorului, chir dacă nu-mi cere bani, dar în cere să-i rezolv şi eu o anumită problemă şi uite-aşa ne completăm unii pe alţii. Uneori trebuie să încercăm şi noi să-i înţelegem pe experţii IT. Uite, de pildă, am prieten care se pricepe la calculatoare. Îmi spunea zilele trecute că s-a cam săturat de solicitările colegilor sau colegelor din birouri. Toţi vin la el, să le rezolve câte o problemă, care cere timp, iar el nu poate să-şi definitiveze lucrările lui. Există o poezioară încetăţenită în popor: " Nu mai fac pe datorie/ Nici la om de omenie/ Când în faci se bucură/ Când îi ceri se supără...". Trăim într-o lume diferită. Până şi în familie au început să se plătească serviciile...Să nu fie cu supărare...am încercat să surprind în aceste cuvinte câte ceva şi din experienţele mele personale...Cu stimă...

Comentariu publicat de rusoaica pe Mai 5, 2014 la 9:43am

@Anica, multumesc! Ma simt flatata! 

Comentariu publicat de rusoaica pe Mai 3, 2014 la 5:17pm

@Vorbaretul: din pacate, daca am inteles eu bine problemele tale, nu prea exista o solutie. Adresa de e-mail se poate schima dand click pe "setari", in partea dreapta sus a paginii. In sectiunea "profil" a paginii de setari ai campul "Adresa e-mail", iar in dreapta lui - "Schimbare". Din motive de securitate insa, este necesar sa introduci parola contului. Tot acolo poti schimba si parola, insa tot va fi necesar sa o tastezi pe cea actuala. Singura solutie pe care o vad in momentul de fata este ca tu sa contactezi unul din administratorii acestui site, sa ii detaliezi problema si sa ceri asistenta in rezolvarea ei.

Imi pare rau ca nu pot ajuta mai mult, insa oricat de multe ar stii o persoana ce lucreaza in IT, nu poate face minuni, mai ales cand nu are access la anumite date ori informatii. Sper din tot sufletul sa iti poti rezolva problema! Succes!

Comentariu publicat de rusoaica pe Mai 3, 2014 la 5:07pm

@Gheorghe: de admirat cum stii sa manuiesti cuvintele! :-) 

Comentariu publicat de Gheorghe Apetroae - Sibiu pe Mai 2, 2014 la 11:05pm

    De admirat, pentru perseverenţa lor,  IT-iştii!... Dar  destinului creator i se impune, pe lângă software, implementarea unui proiect al creaţiei stilizate, un suflu şi o dispoziţie creatoare, genetice... Aceste  principii  în revelarea metafizică a misterelor, gândurilor şi stărilor existenţiale complexe sunt obiective naturale hotărâtoare pentru succesul scriitoricesc, pentru valoarea creaţiei în variile domenii culturale şi sociale!... Gheorghe Apetroae Sibiu  

Comentariu publicat de rusoaica pe Mai 2, 2014 la 4:30pm

@Costica, cunosc pe deplin flacara ce te-a impins spre cunoastere, spre acel "cum functioneaza? si de ce?", si apreciez enorm oamenii ce se framanta cu astfel de sintagme! Ai tot respectul meu.. 

(multumesc pentru cuvintele magulitoare! ;) )

Comentariu publicat de rusoaica pe Mai 2, 2014 la 4:28pm

@Lucian - pentru asta ma tot zbat de-o viata, si probabil ca am sa ma mai zbat pana mi se va scoate stecherul din priza.. :) Inca n-am invatat sa-mi scriu sentimentele, trairile, fiorii si visele in formule matematice...

Comentariu publicat de Mănăilescu Lucian pe Mai 2, 2014 la 6:43am

Inteligent, ironic, aproape superb... Pasul următor: a devoala ce se petrece în propriile circuite!...

Comentariu publicat de rusoaica pe Mai 1, 2014 la 6:20pm

multumesc pentru cuvintele frumoase :)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor