amândoi prin tunelul ca un braţ întins peste o baltă de sânge

frica te face măcelar, frica mă face un copil cu gura plină de flori albe

dacă m-ai atinge

dacă m-ai atinge

pe carnea crudă din clavicula ce pompează vise 

acolo se naşte animalul fără nume, cu dinţii înfigându-se între tine şi Dumnezeu

dragostea mea văduvă şi asexuată 

pielea ţi se strânge ca un fagure de viespi 

cu limba ta aspră îmi netezeşti pieptul

până ce inima devine o boală infecţioasă

Vizualizări: 332

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ION IZVOR pe Decembrie 4, 2011 la 1:01pm

*

“... animalul fără nume
a intrat de ieri în lume
să pompeze doar în vise
ce-ntr-o inimă trezise...”

*

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Decembrie 3, 2011 la 9:57pm

Cu tot respectul pentru lamurirea primita fiind chiar ea un poem in sinea lui. I.P.

Comentariu publicat de iarina copuzaru pe Decembrie 3, 2011 la 7:08pm

mulţumesc tuturor.

Ionel:  n-am avut ce să fac, pedeapsa a fost scrisă cu mult timp în urmă pe foiţa epic-ardului cu fir epic.

cred că Darie e cel mai dăruit, nu?

Mihai: clavicula e ruptă dintr-o claviatură?

Ruxandra: ba da, mai am şi note „out of chords”, dar ăsta-i farmecul căutării mele disonante.

Milica: iubirea aşază unele inimi bine de tot, chiar în carantină!

Adrian: la mine e de-a dreptul chinuitor, după cum se vede.

:)

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Decembrie 2, 2011 la 3:34pm

credeam ca poezia viscerala a fost doar un moft trecator..e ceva dureros la tineri..?

Comentariu publicat de milica furtuna pe Decembrie 2, 2011 la 3:18pm

Totul se dezvolta cu o amplitudine impresionanta in aceasta plamadire fantasmagonica a "animalului fara nume cu dintii infigandu-se intre tine si Dumnezeu..."     Daca la inceputuri iubirea e perceputa  " crud" , mai apoi  se dezvolta intr-o dragoste ''vaduva si asexuata" iar, spre final , apogeul e atins in momentul  in  care " inima devine o boala infectioasa". Bine structurat,  cu o tehnica viscerala, poemul creaza o forma unica de metamorfoza a iubirii.

Comentariu publicat de mihai ganea pe Decembrie 2, 2011 la 6:59am

Între acromion şi stern clavicula, punte de cosistenţă osoasă peste, se pare o endocardită lentă. Vise, vise, estrogeni şi . . . animalul fără nume. Fals tratat de morfopatologie. Felicitările şi dansul.

Comentariu publicat de darie lazarescu pe Decembrie 1, 2011 la 7:08pm

   Frumos, eşti foarte talentată...Mă bucur când găsesc pe această reţea pe cineva dăruit cu har...

Comentariu publicat de Ionel Petrisor pe Decembrie 1, 2011 la 6:21pm

Cam aspra pedeapsa pentru biata inima inversandu-i-se rolul. 

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor