Ploua infernal și ne iubeam atunci prin mansarde
Blestemată fii tu, lună de Marte,
Acum când iubita-mi e atât de departe
Și n-am chef de ploaie, și nici de amor nu mai pot avea parte.

 

Am uitat și eu și poetul că în loc de cântat și de toamnă

Pe umeri ne plouă cu stropi mari, azurii

Chipul dulce de muiere cu ifos de doamnă

Cu ochii verzi și cu trup de Alhambră.

Mai strig doar așa, pentru mine mai mult și într-o doară

Că mi-e dor și mie vers, și mie clipă, și mi-e o noapte de vară

În sufletul mut, pe vertebra subțire ca un arcuș de vioară...

 

...Încetează odată cu jocul astă nebun și revino curând

Zăludă și-n gânduri visată primăvară!

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor