ANTON PANN, „FINUL PEPELEI CEL ISTEŢ CA UN PROVERB,”

ŞI CU VORBĂ ÎNŢELEAPTĂ

      Prin rfturi prăfuite, răsfoind prin "Cărţi sfinţite"  scrise de ilustre condeie, în care am găsit că mintea românească nu a dus lipsă de geniu, ci poporul român a dus lipsă de adevăraţi oameni devotaţi patriei... spre a o sluji cu demnitate şi credinţă.

     În aceste vorbe de duh sunt esenţe ce au fost adunate de inegalabilul maestru Anton Pann, care ne-a lăsat comori inestimabile din care putem să aflăm multe "beteşuguri" ce-l carcterizează pe omul ce nu ţine seama de vorba înţeleaptă a celor din jur, realitate pe care o trăim şi astăzi...

 

Trag cortia ca pe-o spumă,

Totu-i viu ca şi-altădată...

Gluma dacă-i spusă bine –

Cu plăcere e gustată.

 

Vorba prinde să se lege,

Descreţind a noastre frunţi...

Veţi petrece, se-nţelege...

Sfatul bun dacă-l asculţi.

     *       *       *

Într-un colţ, la masa lui,

Anton Pann e-ngândurat...

Crâşmăriţa îl întreabă:

-  Vri să bei, ori de mâncat?

-   Fată dragă, tu pricepe!...

Pe aici de când n-am dat,

Aţi rămas cum v-am lăsat.

„La român, precum se ştie,

Mâncarea e fudulie,

Iar să bei..., e-o veselie.”

....................................

Strigă unu-n gura mare:

„Frate drag, sunt mort de foame!

... N-am nici după ce bea apă.”

Altu-i spune cu-ngâmfare...

De-l lasă cu ochii-n soare:

-   Măi amice, linge sare

După aia să bei apă,

Şi de foame o să-ţi treacă.

.....................................

Atunci, îl întreb şi eu:

-   Neică Pann, pe timpul tău...

Era bine ori mai rău?

 

-  He-he!... vreme trece, vreme vine;

N-a fost rău dar nici prea bine.

„Cel care avea bucate

Şi mânca pe săturate...

Destinat să ne conducă;

Ne-ndemna: Treceţi la muncă!”

 

Românul care credea

Că s-ar mai schimba ceva,

Cu speranţă-l întreba:

-  Cum se face, vezi mata:

Eu trudesc, dar nu sporesc,

Tot pe hoţ să-mbogăţesc?

 

-  Omule, când te-ai născut,

Bag de seamă, -ai fost ursit:

„Să tragi ca un bou în jug;

Veşnic banii nu-ţi ajung;

Hangarale-ai să plăteşti,

Şi n-ai să te pricopseşti.”

......................................

-  Cum se face, maestre Pann,

Că avem din an în an...

Bucurii în vorbe alese?!

Din ce spun, nimic nu iese.

 

-  Proverbul, cum glăsuieşte...

Nu-l şti?! Ia fârtate şi citeşte:

„Hoţul... tot făgăduiueşte,

Iar prosul trage nădejde.”

......................................

-  Ce să  fac? Am scăpătat:

Din sărac sunt mai sărac...

-  În „Povestea vorbii” ziceam:

„De priveşti la pehlivan,

Care e zgârcit la ban...

Că-l adună, -l chibzieşte,

Şi punga mereu îi creşte.”

N-ai să-l vezi nicicând sărac;

Tot ce-adună, bagă-n sac.

...........................................

- Nu-nţeleg, cum să-l adun?!...

Banul nu-l văzui nicicum:

Zice Stan, plin de mirare,

Şi aprinde-o lumânare;

Toată casa scotoceşte –

Nicio para nu găseşte.

-  Domnu’ Pann, te rog, fii bun:

De unde banu’ s-adun?

 

- Stane,-ascultă ce îţi spun:

„Banii nu-i găseşti pe drum,

Ci în crâşmă şi la birt...

Pe unde i-ai cheltuit”.

Când de necaz petreceai...

Chibzuinţă nu-mi aveai,

Şi la Dumnezeu strigai:

„Iar mă-mbăt şi-mi merge bine,

Cade cârciuma pe mine...

Sări nevastă şi mă ţine,

Că masi am vreo trei clondire!”

 

...Cum ziceai? „O viaţă am!

Dacă-i bal, să fie bal...”

Şi n-agonisişi un ban.

.....................................

-  Auzi bre!... să fiu avut,

Ce ar trebui făcut?

- Dacă ai să vinzi în târg,

La preţ să ţii cât mai mult:

„Dai sarmaua, iei paraua”.

Să nu faci ca Nătăfleaţă!...

Care-a dat boii pe-o raţă.

„He-he!... dacă ochii îi căscai,

Pagubă-n pungă n-aveai”.

......................................

-     Coane Pann, poftim de bea!

Vorba ta nu este rea...

Am s-o iau de-nvăţătură

Strigă Tase, -ăl bun de gură:

 

- Dacă-o-nveţi, e foarte bine,

Cap să ai şi minte-a ţin...

Numai să asculţi la mine:

„Orice muncă e uşoară...

Dar practica te omoară.”

............................................

-  Drept să spun, efendi Pannu:

"De muncit... este tot anu’

Dar mie îmi place banu’!" ,

A grăit crâşmaru-n grabă,

Care şi-a văzut de treabă. 

           *    *    *

-  Unora le cântă cucu...

Numai mie-mi urlă lupu’ –

Se tot vaită un chefliu:

-    Dacă te trezişi târziu.

„Cucu’ nu-l poţi asculta...

Fiindcă dormi prea mult, mata.”

.......................................

Lelea ţândră şi flămândă,

Care se plimbă pe luncă...

Nu cu furca-n brâu să toarcă;

Dragoste-i place să facă...

Ca de şarpe e muşcată,

La ureche i s-apleacă:

-   Maistre Pann, eşti bun de plată!

Dacă vrei să te ascult,

Cinsteşte-mă cu-un vermut.

-   „La iubit te duce capul,

Dar nu ştii să-mpungi cu acul”.

..............................................

Te cinstesc..., sete de ai,

„Numai năravul să-l dai!”

Dacă tu m-asculţi pe mine,

Toată vara-ţi merge bine.

 

„Snoava-i bună şi nu-i rea...

Când presari piper pe ea”.

Mai o cobză, un ţambal...

Dacă-i bal, să fie bal!

 ........................................

„Ascultă cucul când cântă,

Dar apucă-te de muncă!”

 

     În loc de epilog

 

Marele Pann... de-ar fi ştiut,

Cum roata atât mi s-a-nvârtit;

Vă spun cinstit: „Ar fi-nlemnit!”

Azi pe scena noastră cântă

Lupii aclamaţi de turmă...

„De-aia nu găsiţi de muncă!”

Ne-ar spune cel înţelept:

„I-aţi ales să vă conducă,

Cu minciuni v-au tras în piept”.

Vizualizări: 27

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor