O noua aparitie editoriala la ed. Rovimed !
CUI ÎI PASĂ CĂ MÂNA MEA STÂNGĂ A ÎNNEBUNIT – GABRIEL GHERBĂLUŢĂ

sunt singur și mi-e noapte, doamnă
e al doilea pas e al tău îmi spune androginul amintirilor mele visând cum țes roiuri de fluturi. mie vânturile nopții mi-au risipit literele, iar tu eşti toată numai lumină, încât îmi îmbrac cuvintele-n veșmântul ultim. am învăţat să nu scuip cojile rămase după mestecarea cuvântului, să le păstrez adunate cu grijă precum un crez, ce mă trăiește în anotimpul plecărilor spre nicăieri. în ziua când Dunărea –şi aruncă pe mal înecaţii, stau pe mal alcătuind bărci din hîrtia poemelor mele ce nu mă mai termină, pentru că eu sunt făcut din vorbele ostoite cu grijă spre a nu speria povești de dragoste fără sfârșit ce stau să eclozeze. poezia m-a lăsat hârb de stat la fereastră cu flori de câmp într-însul și toamna e intrată în pielea cuvântului privindu-ți sânii ce au prins gustul mustului de coacăză. până la tine şi-napoi e mult de citit, cam cât toate poemele nescrise în miezul singurătăţii din care n-au mai rămas decât nişte nume care zgârie partea cărnoasă a inimii acestea dintr-o altă lume. până la capătul fiinţei tale a mai rămas un singur cuvânt. nu ştiu dacă-l voi străbate vreodată. până la el fluviul va mătura toate ghilimelele de care atârnăm, spânzuraţi acum, nespuso! pînă la capătul ființei mele e cuvîntul. nu știu dacă-l voi mai spune vreodată, ca să ființez iar și iar lumină și întuneric, uscat și fluviul acesta ce trece prin mine. nu voi mai avea decît semnele de punctuație ale tăcerilor mele în stanțe, prea-amintito! călăul îmi zâmbeşte a încurajare. pare a-mi spune că şi el a trecut prin ce trec eu în fiece zi când mărturisesc poezia. mai ții minte când te-am găsit dezbrăcată la marginea cuvântului? în ziua aceea îl luasem de aripi, să-l închid în cuşca poemului și m-am văzut punându-l în tine. cuvântul meu nu are istorie. e ființa-mi nebăgătoare de seamă la curgere. e mâna-mi ce se ridică spre a numi lumi netraversate de clipe. e însuși sufletul meu ce mă îndeamnă la poezie.
atunci cui îi pasă că mâna mea stângă a înnebunit când chemarea ta îngheață mări și semne?
Dan Iancu pentru cinstirea cum se cuvine a poeziilor lui Gabriel Gherbăluță

Vizualizări: 195

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de gherbaluta n gabriel pe Ianuarie 18, 2014 la 12:24am

va multumesc si ma simt onorat de urarile dumneavoastra!

Comentariu publicat de Mihaela Popa pe Ianuarie 17, 2014 la 10:40pm

Felicitări!

Comentariu publicat de Agafia Dragan pe Ianuarie 17, 2014 la 10:31pm

Felicitari!

Comentariu publicat de Monica Rohan pe Ianuarie 17, 2014 la 9:30pm

Felicitări!

Comentariu publicat de Ottilia Ardeleanu pe Ianuarie 17, 2014 la 7:25pm

felicitări!

Comentariu publicat de Adrian Scrimint pe Ianuarie 17, 2014 la 7:20pm

Foarte complex concepută, cu harul de a purta psihicul cititorului din ipostază în ipostază. O cale a iubirii, cu multe urcuşuri şi coborâşuri întortocheate...

Comentariu publicat de gherbaluta n gabriel pe Ianuarie 17, 2014 la 3:15pm

io-s doar scribul!

Comentariu publicat de Terezia Filip pe Ianuarie 17, 2014 la 12:52pm

Pasionant, frumos, nebun şi bizar  text! Cu siguranţă şi cartea e tot atât de provocatoare. Felicitări, poete!

Comentariu publicat de gherbaluta n gabriel pe Ianuarie 17, 2014 la 9:23am

va multumesc!

Comentariu publicat de Pompiliu Comsa pe Ianuarie 17, 2014 la 7:24am

Felicitari Gabi,poate vom publica si noi cate ceva,cu plecaciune,prof.univ.asoc.Pompiliu Comsa

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor