apropie-te încrezător
închide uşa în spatele tău
inspiră adînc lasă tensiunea
să alunece de pe umeri pe
omoplaţi pe şolduri pe gambe
pînă cînd se împrăştie surd
pe podea
nu poţi întîlni dincolo de tine
nici un amănunt cît de mic
din care să ţîşnească panica
nici cea mai mică sclipire
nici măcar o umbră semn
că amintirile zilelor grele
încă se usucă spînzurate
pe sîrmă
o masă două scaune o
cutie împodobită cochet o
carafă transparentă din care
turnăm amîndoi cîte-un strop
în paharele lungi de cristal
aproape insesizabil afară
copacii se leagănă mut
cadenţat în lumina blîndă
a dimineţii
nu scoatem o vorbă
ridicăm paharele pe rînd
măsurînd răbdător din priviri
cutia măruntă din lemn de stejar
prea mult nu ai fi luat-o în seamă
dacă din capacul decorat
cu zeci de motive florale
nu răsărea brusc
un buton
pereţii se apropie lent
camera pierde lumină
iar culoarul îmbîcsit între
cutia de lemn şi retină
devine tot mai îngust
deja te aud implorînd
speri cu toată fiinţa
că voi rosti calm hai
apasă
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !
Alătură-te reţelei reţeaua literară