Foto: Igor Zenin

 

Fă spaima lămpii mai mică,

e-atâta otravă

în pâlpâit de garoafă,

și despletește-ți noaptea pe umărul alb

ce numai soarele l-a sărutat

cu-n singur apus,

soarele îndurerându-și mălinii

de-atâta rotund necântat.

Despletește-ți părul

cu degetele îndelung șovăind

pe ultima agrafă

a-nfiorării luminii.

 

Nu va mai fi

nici întuneric și nici noapte.

 

Îngerul roșu

va coborî în ulcioare

spre arderea de tot,

iar trupurilor noastre le va fi ecou

întru ecou - îmbrățișare.

Nu va mai fi

nici întuneric, nici trâmbiță de frică,

din temelie o să ardă lutul

și-asemenea

o să ne fie cerul iarăși crud și nou,

în frumusețea lui  dintâi

când l-a-nflorit sărutul.

Vizualizări: 63

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de adelina fleva pe Mai 25, 2015 la 6:53pm

f sensibil domnule !

Comentariu publicat de dumitru ichim pe Februarie 2, 2015 la 3:46am

Mulțumesc doamna Vizireanu pt. vizită și comentariu

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor