Poetul care avea să-şi lege pentru totdeauna numele de ciclul
Argonauţilor sintetizându-l într-o epopee de 5835 de hexametrii, cea
mai cuprinzătoare operă poetică a vremii sale, s-a născut în primele
decenii ale secolului al III-lea, la Alexandria, capitala Egiptului
cârmuit de dinastia Lagizilor şi totodată metropolă a literaturii şi
ştiintei din perioada elenistică.
Argonauticele sunt rodul unei temeinice documentaţii multilaterale,
având un caracter enciclopedic. Fie la Alexandria, fie la Rodhos,
Apollonios a consultat toţi scriitorii notorii sau obscuri, care au
consacrat expediţiei Argonautilor lucrări de sine stătătoare, ca de
pildă poetul sau prozatorul cipriot Cleon din Kourion (sec.IV i.e.n.)
sau numai câteva capitole: logografi, tragediografi, geografi, istorici
ai diverselor colonii apărute pe ţărmurile unde se presupunea că ar fi
poposit Argonauţii la plecarea sau la întoarcerea lor din Colchida etc.
Deşi modelul său este Homer, şi nici nu se putea altfel, Apollonios nu
este un aed ci un poet savant, preocupat să reconstituie cu migală
mozaicul unei legende străvechi. Ca atare evită anacronismele,
preferând vechile denumiri ale localităţilor menţionate. Drumul lui
Odiseu se interferează cu cel al Argonauţilor şi atunci Apollonios
apelează la fondul de aur al folclorului marinăresc elin, aşa cum
făcuse şi Homer, beneficiind nu numai de geniu, ci şi de un avans de
mai multe secole.
Strabon însuşi în Geografia sa, referindu-se la Colchida, face
următoarea remarcă: “Se povesteşte mereu şi despre vrajitoarea Medeea
iar bogăţia în aur, argint şi fier a acelui ţinut mărturiseşte
adevărata pricină a expediţiei Argonautilor” .
Dupa tradiţionala invocare a Muzei, în loc să intre direct în acţiune,
cum face Homer, poetul înşiră în circa 200 de versuri pe toţi cei 53 de
Argonauţi
Atât în Cartea întâi cât şi în Cartea a doua întâlnim digresiuni
mitologice, geografice sau etnografice dar şi episoade literare atent
redate: prezenţa maiestuoasă a lui Heracle, lansarea corabiei Argo,
răpirea lui Hylas de către o nimfă, trecerea corabiei Argo printre
stâncile Cyanee, care se izbesc una de alta, disperarea Argonauţilor
pricinuită de moartea cârmaciului lor Tiphys etc.
In celebra Carte a treia, Apollonios dă întreaga măsură a marelui său
talent prin excelenţă descriptiv, realizând un magistral tablou al
fetei care iubeşte pentru prima oară – Medeea îşi invinge scrupulele şi
trece de partea tesalianului Iason.
In Cartea a patra, tema urmăririi apare împreună cu presentimentul
aventurii prezent în principalele episoade: uciderea premeditată a lui
Apsyrtos prin atragerea lui în cursă de către Medeea, care face această
tristă concesie spre a-şi salva viaţa şi iubirea; căsătoria lor
romantică din insula Feacienilor; în sfârşit peripeţiile africane ale
argonauţilor, şi strania întâlnire cu Talos, omul de aramă din Creta.
Apollonius nu excelează în zugrăvirea personajelor masculine, bine
conturate, dar lipsite de complexitate. Există însă şi scurte apariţii
remarcabile de bâtrâni, precum Fineus şi Polyxo, care contrastează cu
argonauţii, îndeobşte nişte tineri inimoşi, lesne cuprinşi de o
disperare adolescentină, când au de întâmpinat greutăţi deosebite.
Medeea personifică nu numai iubirea vulcanică, ci şi vrăjitoarea, aşa
cum o vom întâlni în literatura medievală. În versurile lui Apollonios
sunt prezente nu numai tinereţea, iubirea, aventura şi romatismul
călătoriei ci şi marea, cu capriciile şi monotonia ei, atât de
familiare corăbierilor.
Scriind argonauticele, Apollonios a infirmat o dogmă demonstrând
vigoarea şi vitalitatea eposului elin, coexistenţa poemului fluviu şi a
poemului scurt.
Anticii, nu s-au îndoit niciodată de istoricitatea legendei expediţiei
argonauţilor, văzând în Iason pe cel mai vechi dintre corăbierii lor,
şi l-au cinstit ca un ocrotitor al navigaţiei. Corabia Argo, pe care el
a expus-o în templul lui Poseidon din Istm, a dispărut în 146 î.e.n.,
când Lucius Mummius a jefuit Corintul. Potrivit spuselor lui Plutarh
(despre Isis şi Osiris, 22 XXII), vechii egipteni, convinşi că ea avea
forma corabieie lui Osiris, au aşezat-o pe bolta cerească, în
vecinătatea constelaţieie Orion. Acolo aşteapă ziua când alţi
Argonauţi, veniţi de pe Terra, se vor îmbarca pe puntea ei, spre a-şi
începe prelipul lor zodiacal.
Fără a pune la îndoială valoarea intrinsecă a operei lui Apollonios,
Erwin Rohde aprecia faptul că încercările întreprinse în epoca
elenistică de a trata în mod epic mituri autentice, nu se puteau feri
de rigiditatea datorată lipsei darului compunerii (artă ce constă în
“totul ponere”), pe lângă aceea că artiştii pierduseră spiritului
străvechiului poem eroic dar şi factorul ce lega întâmplările mitice
într-un tot unitar.
Orice autor va remarca această rigiditate în Argonautica lui Apollonius
din Rhodos, povestire aparent lipsită de viaţă; legende fantastice,
doar amintite de poet fără a fi însufleţite de spiritual său, se prefac
cu totul în basme însă, acestea din urmă părăsite de adevăratul geniu
al basmelor.
Poetul nu reuşete să îndeplinească adevărata misiune a epicului, adică
să ofere acţiunii trăsături cât mai plastice, până şi în scenele cele
mai emoţionante; dar în zugrăvirea conflictelor lăuntrice ale Medeei se
aude pe alocuri un sunet nou, ecoul unei pătimaşe frământări a
simţământului. Fără voia sa, scriitorul ne arată în ce direcţie erau
conduşi de talentul lor poeţii din acele vremuri.

Vizualizări: 605

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe Mai 3, 2011 la 12:56pm
ma bucur că ai dat de ea.
Comentariu publicat de Doria Șișu Ploeșteanu pe Mai 31, 2010 la 11:23am
caritas regenero Cyrano!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor