- Niciunui cer nu i-am rămas datoare,

Seminţele iubirii mele-n glie

Le-am semănat sperând să facă floare

Şi fruct rotund, cu gust de veşnicie,

 

Dar vezi şi tu, din lut am fost făcută,

Şi tot în lut cândva mă voi întoarce,

Mi-e sufletul hoinar... Necunoscută

Neliniştea mătăsii care-şi toarce

 

Povestea unui giulgiu pentru zile

Târzii, când dorul tău îmi dă târcoale,

Când pentru noi suficiente file

Sunt gheţurile vremii hibernale.

 

- N-am înșelat nici cerul, nici pământul,

C-un anotimp sau două mai aproape

De pieptul tău am fost zidind cuvântul

Și l-am transcris în note lungi pe clape.

 

Nu m-am gândit că ne-am putea întoarce,

Din drumul nostru către primăvară

În negura unui trecut ce toarce

Tristețea vremii reci, crepusculară.

 

Aștern brocardul verde peste vise,

Mătasea grea pe curbele domoale

Descoperă tentații interzise

Pe cerul roz al nopţii boreale.

 

Liliana Trif & Ioan Grigoraș 

Vizualizări: 36

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor