Ar trebui să mă vezi, sunt frumos,
acum nu mă mai deranjează nimic,
pentru că mi-am cumpărat cele mai frumoase cămăşi,
fabricate din cele mai curate ploi,
mi-am lăsat un pic de barbă, să ştii, şi din profil
semăn bine cu mântuitorul florilor de hârtie creponată.

Acum pun mare preţ în poeziile mele pe enumerări,
cum cerul se schimbă după fiecare frunză,
cum furnicile se urmăresc îndrăgostite pe antebraţul meu,
cum peştii din râu se îngrămădesc în lipsa soarelui.

Ar trebui să mă vezi, deşi n-am învăţat să cânt,
ştiu să desenez bine lipsa ta în nisip;
ud leoarcă sunt un trunchi cu mâinile sub cap,
ce obişnuieşte să privească avioanele şi fumul lor,
ţin evidenţa filmelor de dragoste importantă,
a pieselor febrile, a grijilor ce ne privesc pe-amândoi.

Ar trebui să mă vezi, sunt frumos
şi mă plimb prin lipsa ta ca un turist încântat,
zâmbind unui oraş senin, bătrân şi cuminte.

Vizualizări: 52

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor