ardere

[Maria Stan]

eter slab și pios,

strânge-mi în brațe-amorul

să văd cum valuri mari de var

îneacă, ‘ncarcă zborul.

visat de suburbii de ceară

și stofă-clementină

vederea-mi focul o îmbată

fără de nicio vină.

ascultă-mi inima albastră

bătând încet la ușă,

și învelește-o-n plastic,

noroi cald și cenușă.

mi-am încătușat speranța

în spații vaste, stratosfere

și viciosul sanctuar

adăpostește-acum himere.

 

eter slab și pios,

dă acum din aripe

calcă pe ceruri sparte

și lasă-le să țipe.