ARHIVELE DE LA HAȚEG ȘI LITERATURA ROMÂNĂ ÎN DIRECT

Ion Pachia-Tatomirescu

 

Volumul secund de pagini monografice, «Arhivele de la Haţeg»

 

Valoros-monografică publicistică haţegană, în continuarea opului din 2010, Arhivele de la Haţeg: de la Neantia la Vâltoarea Sufletelor, carte încununată cu laurii Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Alba-Hunedoara pentru cărţile apărute în anul de închidere al primului deceniu al mileniului al III-lea d. H., aduce recent în lumina tiparului poetul, romancierul, criticul / cercetătorul Constantin Stancu, prin Arhivele de la Haţegmonografii, legende şi vivisecţii, Sibiu, Editura CronoLogia (ISBN 978-606-8661-27-8), 2017 (pagini A-5: 204).

Distinsul Receptor, încă din primele rânduri ale opului, prin Câteva cuvinte, este înştiinţat asupra bogăţiei informaţiilor, asupra diversităţii documentare privitoare la urbea Haţeg:

«Arhivele de la Haţeg reprezintă un ciclu de scrieri despre cărţile publicate de scriitori care s-au născut, au trăit, au avut câteva pasiuni determinante pentru viaţa lor şi a comunităţii: cărţile, istoria de Haţeg, legendele din zonă, folclorul, povestiri care au marcat epoca prin mesaj sau inovaţie. Prezentul volum este o continuare a cărţii anterioare, Arhivele de la Haţeg [...], 2010 [...]. În cuprinsul cărţii de faţă am reţinut şi am făcut note literare despre cărţi publicate de persoane care nu sunt neapărat membri ai Uniunii Scriitorilor, dar au o pasiune esenţială: identitatea românească [...]; ...să privim cu optimism spre viitor şi să avem satisfacţia că România are valori care pot marca istoria actuală, literatura fiind un canal prin care mesajul poate ajunge la oameni. Scriind despre cărţi şi oameni, am realizat că există legături profunde între scriitorii din Haţeg şi restul autorilor din ţară. Cultura leagă oamenii mai mult decât acţiunile impuse prin programe bine scrise în birourile contabililor. Viaţa, precum iarba, învinge betonul, fierul, marile buncăre.» (p. 5 sq.; s. n.).

Sunt în această lucrare a lui Constantin Stancu zeci de articole, veritabile pagini monografice, despre urbea Haţeg, despre Ţara Haţegului, partea hunedoreană a megaprovinciei Arutela > Arudela > Arudeal > Ardeal* (toponim imprimat în marmura Daciei încă din anul 138 d. H.): Ţara Haţegului ? O poveste compusă din o mie şi-una de legende (p. 7), Cultura de Haţeg: mistere, arheologie, suferinţă (pp. 19 − 21), Haţeg, un turn de veghe pentru o mie de naraţiuni (pp. 22 − 27), Valea Sargeţiei, povestea Ţării Haţegului în vremuri complicate (pp. 28 − 34), Haţeg – epopee şi farmec (pp. 35 − 42), Istoria de Haţeg (pp. 43 − 50), DespredistrictulHaţeg  (pp. 51 − 59), Haţeg, un oraş între două lumi (pp. 60 − 64), Haţeg : cheia unui oraş de tranziţie (pp. 65 − 71), Zece legende, zece motive pentru a iubi Ţara Haţegului (pp. 154 − 157) etc. 

Sunt şi câteva interesante personalităţi din Ţara Haţegului, „ţară de râuri / munţi“ (în accepţiunea arhaic-pelasgă > valahă de unitate administrativă) din Dacia Sarmisegetusană, adică din România ardelean-hunedoreană, despre care scrie cu peniţă de aur Constantin Stancu, evident, „justiţiar-exact-admirative“ pagini pentru articole de viitoare dicţionare literare şi, de ce nu, pentru „monografii auctoriale“:  Gheorghe Ardelean (pp. 9 – 15), Badiu Iancu (pp. 16 – 18), Raul Constantinescu (pp. 72 – 96), Radu Igna (pp. 97 – 112), Petru Istrate (pp. 128 – 134), Tiberiu Lăpădătoni (pp. 135 – 146), Dacian Muntean (pp. 147 – 157), Daniel Pişcu (pp. 158 – 175) ş. a.    

____________________

*Cf. Ion Pachia-Tatomirescu, I) Ardealsferă semantică, II) Ardealul şi istoria sa antică, III-a) Arutéla > Arudéla > Arudeál > Ardeál, III-b) „De la faţa locului“, dava / castrul Arutela din orizontul  anului 138 d. H. şivocileruinelor de dincoace, de-alevalurilor mândre generaţii spumegatede pe Al[l]úta > Olt, III-c) Toponimul pelasgo- > valaho-dac Arutéla şiTabula Peutingeriană“, III-d) «Istoria Românilor din Dacia Traiană» (vol. I, 1913), de acad. A. D. Xenopol, despre hidronimul / toponimul pelasgo- > valaho-dac, Arutéla > Arudéla > Arudeál > Ardeál, III-e) Vasile PârvanGetica (1926) – despre hidronimul / toponimul pelasgo- > valaho-dac Arutéla > Arudéla > Arudeál > Ardeál, III-f) Adrian RizaArdealul (1982 – 1983) – şietimologismul zongoristic maghiaro-slaval lui Hunfálvi, Miklosich, Szarvas, Simonyi, Gombocz, Melich ş. a., IV) De la hidronimul pelasgo- > valaho-dac, Aluta > Olt, la toponimul Arutéla > Arudéla > Arudeál > Ardeál etc., în lucrarea La început fost-au sâga, sîgetul, siginii, apoi Sarmisegetusa..., de prof. dr. Ion Pachia-Tatomirescu, Timişoara, Waldpress (ISBN 976-606-614-014-0), 2012 − de consultat la adresa: http://www.banaterra.eu/romana/files/003-2012_29_aug_pachia-tatomir... .

 

Vizualizări: 22

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor