Ariciul toamnei mele

 

 

 
 
azi am văzut un arici mort în iarba toamnei mele.
zăcea părăsit. abandonat de prieteni într-o nepăsare ruptă din Goya.
m-am aşezat lângă el în reculegere, ochiul meu privea înăuntru nefericirea existenţei.
să ai ţepi. să nu fii mângâiat.
să nu te poţi apropia de soţie în zilele de molimă.
prietena mea a fugit de mine cu o altă femeie.

 
Deduc:
regnul homosapiens nu are ţepi. dimensiunea olfactivă se pierde în staţia de benzină unde totul e octanic.

 
Repet:
îmi dau lacrimile de la ariciul acela.
avea o familie, un pui, un rost social şi altul genetic.
avea oare bibliotecă ?

 
oare ce citesc aricii iarna?
Seniz prietena prietenei mele
ronţăie alune cu bere şi citeşte Cehov
Dă din picioarele ei lungi de plăcere, sub ochelari rouă.

 
Invitaţie :
Dacă o invit la o cafea devine arici. Femeilor le este frică de sentimente. Mai bine singure şi triste.
Am să-mi caut altă prietenă, doctor veterinar, să îmi explice ea de ce mor primăvara aricii..

 

Vizualizări: 23

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor