prin nu stiu ce ordin divin

astazi si numai astazi

nu se poate muri

asa ca 

ne aruncàm linistiti ìn fata trenului

bem cafele otravite

ne spìnzuràm prin parcuri

ne jucàm de-a moartea

ne stergem umbrele cu radiera

astazi si numai astazi

nu se poate muri

de aceea ramìn ereticii vexati

pentru ca raiul e deschis

24 din 24

Vizualizări: 49

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ROSCA Gheorghe Cornel pe Septembrie 23, 2011 la 7:06am
Mă înclin ! 
 
 Un armistiţiu 
 şi Divin, 
 Ca un suspin 
 fără declin. 
 
 Din Jale 
 durerea de şale, 
 în astă ZI, 
 mi se trezi. 
 
 Nici capul 
 nu tace: e Tobă; 
 răpăie în pace, 
 ca nişte ace. 
 
 De nesătul, 
 hoţul fudul îmi binecuvântă: 
 totu-i o trântă, 
 în ograda lui. 
 
 De oropseală, 
 agoniseala legal mi-o descântă, 
 dar ziua e sfântă, 
 hulirii n-o dau ! 
 
 Nimica nu moare, 
 nici nesimţirea: acuma-i de stat ! 
 Deşi duce-m-aş, 
 nu-mi mai e dat ! 
 
 ~ 
 Cornelius, :)
Comentariu publicat de viorel grigoriu pe Septembrie 22, 2011 la 11:30pm
e atìt de poetica privarea de moarte ìncìt...nu mai respir azi respir mìine ; contrapunctat
Comentariu publicat de Cristina Orneata pe Septembrie 22, 2011 la 10:58pm
Cu tot respectul, despre eretici vexati de privarea de moarte eu personal n-am auzit si ceva mai bine asamblata compozitia s-ar fi numit nu armistitiu ci contrapunct.

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor