Uite, zăpada îmbracă pomii dezgoliţi,
Fulg după fulg ne trezim înzăpeziţi.
Gerul năprasnic mi-a îngheţat suflarea,
Merg la întâmplare, nu mai văd cărarea.

Albul îmi place, vântul bate cu putere,
Mă lupt cu frigul şi zăpada în tăcere.
Sub un copac înzăpezit văd un om mâhnit.
Mă apropii de el şi uimită am zâmbit .

Am spus să mă iertaţi dacă am scuturat,
Creanga unui copac trist şi îngheţat.
Fulg după fulg cade mereu peste noi,
Bucuria iernii ne cuprinde pe amândoi

Totul este pustiu, nu se vede de ceaţă,
Merg atentă pe drumul plin de gheaţă.
Zăpada se aşterne în covoare dese,
Bătute neîncetat de vânturile iernii aduse.

Cerul alb cu aromă dulce de decembrie,
Pe geamul meu şi-a deschis o florărie.
Simt adieri ziua şi noaptea de vânt rece,
Fulgii strălucesc,  începe să se întunece.

Privesc pe geam, ascult cu plăcere jazz,
Doar stâlpul, prietenul din colţ este treaz.
O plăcere... o gură de ceai bun şi aromat,
Închid ochii şi pe Moş Ene l-am chemat.

 

Vizualizări: 10

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor