întâi a fost răsăritul
ochii l-au primit
şi toate cele au râs de bucurie
lumina din cele văzute
părea că trece şi-n cele ce nu se vedeau

râsul era sălbăticune a primei grădini
iarba putea să-l mângâie, cuiburile să îl adăpostească
dar toate cele-n lumină aflate năcuseră umbre
râsul a spus că lumina se joacă şi nu s-a tulburat
până când a venit noaptea

noaptea e doar o umbră mai mare, credea
dar sălbăticiunile vânau sălbăticiuni
râsul a tăcut, pe atunci nu ştia
gustul sângelui
sângelui lui

a venit răsăritul şi l-a întrebat
ce sălbăticiune eşti tu acum?
iată, făpturile de sânge şi carne
din sânge şi carne se hrănesc
ce sălbăticiune eşti tu acum?

el a ales: ziua să-şi plimbe umbra
noaptea să se hrănească din ea

Vizualizări: 15

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor