ASEARĂ M-A VIZITAT MOARTEA.

 

O trăire metafizică.

 

Aseară m-a vizitat Moartea.

Contrar a ceea ce se crede, e frumoasă de rămâi uimit, blondă tânără, înaltă, cu ochii precum cerul senin. Dar ochii ei îngheaţă, buzele ei te amorţesc, braţele ei te pietrifică.

-Gata ? E timpul ?

-Nu ştiu despre ce timp vorbeşti, pentru mine timpul nu are sens.

-Îl domini sau eşti în afara lui ?

-Da.

Mă pufneşte râsul.

-Atunci... ?

-Eh, am trecut o fugă. Să văd ce mai faci, dacă eşti bine, dacă îţi lipseşte ceva, chestii.

Mormăi, nemulţumit:

-Cam târziu, madam. Mă-ta. Altădată vino după ora de vară.

Mă priveşte zâmbind cu duioşie.

-Eşti simpatic. Te-aş săruta, dar eu nu pot săruta oamenii decât o singură dată.

Întins pe pat, mă uit lung la ea... pluteşte suavă, diafană, aproape ireală.

-Coasa unde-i, zic, ai lăsat-o la intrare ?

Pufneşte agasată, îşi aranjează cu un gest nervos o şuviţă blondă rebelă. Mă priveşte fix, sticlos, nehotărât. Şi râde.

Nu-i supărăcioasă. Asta-i bine.

Se aşează pe un scaun, cu mâinile în poală, un gest confuz, vag.

-Mă scuzi că nu mă ridic, îi spun. Vezi, dacă vrei, în bucătărie... frigider... bar... în fine, serveşte-te cu ce-ţi face plăcere.

-Mulţumesc, zâmbeşte ea, ştii că n-am nevoie de nimic.

-Ospitalitatea e sfântă, chiar şi faţă de călăi. Sau mai ales pentru ei.

Îmi muşc buzele, mai bine mă abţineam.

Dar ea se întristează.

-Nu te supăra pe mine. Ştii că merg unde mă trimite.

-Şi ai venit la mine.

-Acum sunt în "off-time".

-Aha.

-Aha, ce ?

-Aha, bine.

Dă din umeri.

-Eşti simpatic.

-Ai mai zis.

-Pe bune.

-Siiiiigur că da. Făt-Frumos, nu alta.

-Simpatic. Nu macho.

-Am prins ideea.

-Te iubesc.

-Să mă ierţi dacă sentimentul nu e chiar reciproc. Ştiu că totul are un sfârşit. Dar nu m-ar deranja să mai stau pe-aici o vreme.

-Aaaaa.. ok... no problem... dar n-ar fi rău nici dacă ţi-ai pune afacerile în ordine.

-Ştii şi când ?

-Nu. Asta e ceva de genul "last moment notice".

-Aha.
-Aha, ce ?

-Aha, bine.

Tace.
Apoi:
-Mă iubeşti.

-Ce spui tu e superfluu.

-Mă chemi.

-Aiurea.
-Eşti supărat.

-Nu. Poate un pic agasat. Şi e de înţeles. Vizita ta e destul de neaşteptată.

-Toate vizitele mele sunt neaşteptate.

-Mă-ta.
-Tu madre tambien.

Râdem amândoi.

-De fapt, sunt pregătit. Vrei să mă iei ?

-Nu. Îmi pare rău. Iau doar pe bază de listă.

-E lung lanţul cu capace ?

Mă priveşte un pic nedumerită.

-Ştii tu... de butelie. Haide… haide... pe bune, n-a trecut chiar un secol !

Râde reţinut.

-Nu se cade să vorbesc despre natura serviciului.

-Secretele companiei.

-Da.

-Cum s-ar zice, ai evoluat, eşti de-a casei.

-Şi nici din casă nu dau.

-Incoruptibilă, infailibilă, imposibilă.

-Natura. Comes with the job.

-Aha.
-Aha, ce ?

-Aha, bine.

Zâmbeşte clipind. Clipeşte zâmbind.

-Dacă vrei, pot să te vizitez mai des...

-Nu, mersi. 

-De ce ?

-La ce bun ? Ne obişnuim împreună, apoi când mi-a veni vremea, o să trebuiască să te părăsesc. Nu sunt frângător de inimi. Aşa mă ştii tu ?

Respir adânc.

-Apropo, tu ai inimă ?

-...Dacă vrei pot să stau cu tine.

-Eşti homeless ?

-Nu. Tu eşti neruşinat.

Dau a lehamite din mână.

-În definitiv, fă ce vrei.

Se ridică.

-Plec, acum.

-Ura şi la gară. Scuze că nu te conduc. 

-Mai trec pe-aici.

-Da, mă, bine. Cu cât mai rar, cu atât mai cu folos. Fără supărare. Show yourself out. Pa.

-S-ar putea ca tura următoare să n-o mai las la intrare... ştii tu.

-De parcă mi-ar păsa.

-Serios.
-Aha.
-Aha, ce ?

-Aha, bine.

Îmi trimite o sărutare din vârful buzelor. O adiere răcoroasă cu parfum de iasomie, olendri, rozmarin, trandafiri şi nu-mă-uita.
Mâinile şi picioarele îmi amorţesc înstantaneu. Carnea se încrâncenează pe oase, mă doare.

-Asta aşa, ca să ştii ce urmează. Nu-ţi fă griji, începutul e cel mai greu.

Îmi face din mână, zâmbind.

-Ne mai vedem.

Iese plutind.

Abia mai pot respira. Cu un efort supraomenesc, mă prăbuşesc din pat şi mă târâi până în bucătărie unde după mai multe minute de strădanie reuşesc să beau un pahar cu apă.

De fapt, sunt un privilegiat.

Parafrazând şlagărul celor de la "Timpuri noi", cine altul în afară de mine ar mai putea răcni din toţi bojocii: "Bă ! Moartea-i sor-mea !".

 

Mă-ta, incestuoaso !

Vizualizări: 5

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor