Asteptarea

 

 

Asteptarea,

disperata

isi infige unghia in carnea

care nu mai rabda,

in urechea surda

care nu mai vrea sa auda,

in gatlejul uscat, satul de atata suierat

care nu mai urla.

Suntem tacuti

ca tacerea ce cade

suspinand din noapte,

in lacrimi prelinsa

peste trupuri

si suflete de om

infasurate de nesomn in cearsafuri.

Urma pasilor

ingropati in pamant

este semnul ascuns de intrebare

ce bantuie

ca o stafie hohotind,

iesita din mormant,

pe trunchiul crucii rastignita,

intr-un gest absurd de disperare.

 

Pe cerul golit de stele

o gaura neagra inghite cuvintele.

 

Impact solitar

pe bolta de vise

strigatul nostru mut si disperat

se sparge in zadar

la extremitati de suflet...

 

(rodi vinau)

 

Vizualizări: 49

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor