Mi-e frică să mai nasc, că și condamn la moarte

și să aud am teamă, că-s multele... cerințe,

iar mână țin la ochi urât să nu deșarte

și-mi pun mănuși s-am simț, atrofiind silințe

de atingeri, rău murdare... doar gust îmi stă pe limbă,

amar de atâtea frici ce viața mi le plimbă.

Stupid, tot se termină de abia înspre jumătate,

Peste doar fiind un fel de extins în privilegiu

de-o întoarcere, din nou, la iar singurătate...

cum portativ de note; ”do”-i cap... sfârșit solfegiu.

30.03.2013

Vizualizări: 13

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor