Au înflorit iar teii,

Miroase divin pe strada mea...

 

Mereu, când înfloresc,

aproape indecent,

se dezgolesc aducerile-aminte-

cele frumoase,

răspândindu-se în arome dulci-

primii fiori, prima dragoste, primul sărut,

azi, toate demult trecute.

Atunci îngenuncheam nopți albe

la poala teilor înfloriți,

întindeam mana și culegeam stele…

 

Plouă cu galbenul florilor de tei-

pașii mici șovăitori de ieri

azi bocăne ștrengărește pe tocuri înalte,

mâna aceea mică de copil

ce-și așeza copilăria în palma mea,

azi își mânuie destinul,

își scutură energic din păr

ninsoarea de flori albe-

tinereții nu-i place parfumul  stătut de amintiri…

  

Gânduri îmbălsămate în parfum de tei

scurmă-n adânc de tăceri-

ceașca de ceai aburește pe masa de-acasă,

din ea-mi zâmbește copilul de ieri,

mângâierea mamei se lasă blând pe obrazul meu,

sărutarea ei îmi atinge duios creștetul,

îmi culege lacrimi din gene-

o clipă sunt iar copil șezând pe pragul serii…

  

Știi? Au înflorit iar teii!

în mirosul lor plutesc atât de multe amintiri.

Inspir-respir, inspir-respir

la fiecare pas iubire...

Vizualizări: 52

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor