Aud cum latră câinii în Giurgiu

[Terezia Filip]

 

          Expresie poetică ori ironică dar pe cât de emblematică, pe atât de relevantă  – a auzi cum latră câinii-n Giurgiu desemnează a auzi ce n-ai mai auzit, ceva imposibil şi uimitor, ceva de departe neobişnuit şi surprinzător. Azi când oraşul sudic Giurgiu este un fel de focar evenimenţial pentru fapte care se petrec tot mai frecvent în România, expresia prezintă o anumită incidenţă a neobişnuitului, ori chiar a absurdului  în actualitatea românească. A absurdului ce tinde să devină firesc insinuându-se-n cotidianitatea noastră, alterând şi răsturnând sensurile.  Oraşe luate-n stăpânire, la propriu, de mafii locale şi clanuri interlope ce dictează totul: ce, cine, cum când unde; oameni de bun simţ, cetăţeni valoroşi ofensaţi de golănimea cu bani îmbogăţită oneros peste noapte în dauna bunului public, favoruri obţinute sau smulse prin obrăznicie şi abuz de poziţie sau de putere, sfidarea gălăgioasă a normalui de către anormalitate. Toate acestea mai revoltă încă fărâma de bun simţ, bruma de conştiinţă publică, probabil considerată „desuetă”, de nemerituoşii căpătuiţi ai prezentului.

            Nişte tineri din Giurgiu dintr-o astfel de categorie nu l-au putut suporta între ei pe americanul de culoare, performant în baschet, cu un comportament mai altfel decât ei, şi altceva decât ei, ci l-au tratat ca pe-un inamic, ce, numai pentru că e altfel, merită, nu respectul pentru performanţele sale, ci..., pus la podea cu un pumn în figură şi izbit apoi brutal de toate toate picioarele grupului până la leşin sau la comă. Ba mai mult, deşi sportiv şi antialcool, Chauncey Hardy este apoi, – culmea absurdului! – şi taxat cu brutalitatea şi ironia superioară care-i defineşte pe interlopi de..... „comă alcolică”, de „scandal la beţie”, de „obrăznicie” şi „tupeu”, „provocare”, de ofensă adusă lor, vezi doamne.    

           Adică, loveşti şi ucizi cu o brutalitate şi o sălbăticie ce depăşesc cele mai negre viziuni despre comportamentele umane şi animalice şi pe urmă toate forţele dintr-un oraş, presă, poliţie, justiţie, opinie publică, într-o halucinantă complicitate şi dependenţă,  dau năvală să condamne şi să inculpeze victima, pe cel omorît în bătaie de... fiii, probabil ai cunoştinţelor, prietenilor, vecinilor, concitadinilor lor. Când pui problema Cum se poate să omori un sportiv, aşa din întâmplare, cu un pumn în figură?  Cum e posibil aşa ceva într-o ţară cât de cât civilizată şi „europeană”?, ţi se răspunde de către cetăţeni maturi, ei înşişi părinţi de copii, cu replici de tipul: Dar ei, americanii cum s-au comportat când a fost omorît Teo Peter într-un accident? (?!?!?!) La astfel de replici, de la oameni maturi, şi onorabili ai spune, nu poţi să nu rămâi perplex. Atunci ţi se pare că auzi nemaiauzitul,  incredibilul, absurdul cum năvăleşte şi alterează nu doar judecata unor concitadini ai noştri şi bunul simţ public, ci chiar cotidianul în care trăim, şi în care lucrurile de-a-ndoaselea pot părea raţionale...(!)

          Domnilor concetăţenilor, fraţilor, iubiţi prieteni! 

          Nu confundaţi planurile şi lucrurile atât de grav. Nu scuzaţi în acest fel crima printr-o altă nenorocire petrecută, cu certitudine, iraţional şi involuntar, şi nici comportamentul bestial al unor tineri care, mâine, pot lovi într-un mod similar în voi şi în fiii voştri! Când s-a petrecut nenorocirea din Ungaria cu sportivul Marian Cosma, ungurii nu-mi amintesc să fi reacţionat astfel, scuzându-i pe criminali, sau oricum nu atât de vizibil.

          Ascultând cum se reflectă în conştiinţa publică românească, desigur nu în toate conştiinţele, dar într-o secvenţă a ei destul de masivă, opiniile, justificările, tendinţa de-a camufla faptele, indiferent de unde, de la cine vine această tendinţă,  nu poţi să nu te gândeşti: Oare acesta să fie ecoul celebrului vechi dicton ....ai să auzi cum latră câinii în Giurgiu!?

[iulia ralia]

Felicitari, Terezia Filip !

Articol demn de a fi editorial.

Chapeau !

[andrei nicolae]

...actualizat dictonul : auzi cum latrà câinii în România - si sforàie hingherii in parlament...

...admirabilà atitudine Doamnà...

sà continuàm totusi sà ne amàgim cà nu mor caii când vor câinii...

[ROSCA Gheorghe Cornel]

Bună Ziua ! ~ Doamnei Terezia Filip, dar şi celor care au mai trimis comentarii !
~
Indignare! Da, există şi aparţine "turmei" (ZINCA MARIUS IULIAN). Ceilalţi - care se înmulţesc precum mucegaiul - prosperă, deci este FIRESC să-şi apere poziţiile.
(Florinel Constantin ANDRISAN) Acum vreo câteva luni, un domn (bine plasat prin muncă şi merite - felicitări! - în societate), îmi spunea nonșalant că după "Revoluţie" trebuia să apară (Musai; în graba mare) de urgenţă O CLASĂ "înstărită" - aşa zisa "Clasă de mijloc" - pentru că noi românii NU beneficiam de aşa ceva ! Iar "bunătăţurile" ce urmau să sosească tăvălug din "Occident" - din "Lumea bună; civilizată" - nu s-ar fi putut altfel implementa (Implementa, de bună seamă !). Iar pentru că era ZOR MARE, s-a "permis" ... jocul politic de FRAUDĂ şi MINCIUNĂ ! Încă din 1990 ! Apogeul, se pare că ... urmează să fie ! Încă nu e ! Suntem abia la baza ... fundamentului !
"Curat murdar, coane Fanica să trăiţi !" ~ aşa inepţie ... ; de fapt, inepţia îmi aparţine: prin NEÎNCADRARE în "cursul firesc ... ISTORIC" ! (Ori, dacă doriţi: ... în "cursul istoric ... FIRESC; cu specific românesc" ... tot AIA E !)
Domnule Constantin Grecu. Dumneavoastră ştiu că munciţi online din greu şi aveţi roade de invidiat. Eu vă admir sincer - deşi intru din ce în ce mai rar în "Virtual" - însă mereu "dau de dumneavoastră" şi mă bucur ! Atitudinea dvs. este demnă de urmat într-o societate normală (ceea ce nu este cazul - demult - aici ... "la noi" în România ! Eu mai sper doar la o schimbare cu ajutorul Proniei cereşti, căci, demult sunt depăşite limitele [Bunului Simţ] - care, mă întreb acum, retoric ... dacă a existat vreodată şi "cu ce se mănâncă el" ?? Eu nu sunt pe poziţia dvs. de "aşteptare în normalitate" căci ... nu mai am Timp ! De fapt, întreaga Românie ... nu mai este în Timp ! S-a autoexclus prin impasibilitate !
Mulţumesc doamnei Ruxandra Anton ! Aşa este: măcar să stăm drepți în fața Realităţii ! Nu avem o altă realitate.
~
Da ! Este necesar uneori un astfel de articol, menit să delimiteze nişte "poziţii personale". Din păcate, cauzat de o situaţie devenită "peste noapte" ... "Normalitate" !
Este firesc:
- să avem legi pe bandă rulantă în favoarea infracţionalității ! (Cum altfel poate fi numită o LEGE, validată împotriva EVIDENŢEI de FRAUDĂ !?? Pentru că nu vorbim doar despre "o excepţie", pentru că s-a întâmplat mai mereu, de 22 de ani încoace, putem liniştiţi generaliza: trăim într-un STAT MAFIOT !!)
- să NU ni se facă nouă românilor dreptate, după cum s-a putut vedea în multe (din păcate !) exemple ! Și atunci de ce să ne mirăm că apare efectul "în oglindă" ? A murit un ... străin ! Ei şi CE ? Desigur că ... mortul este de vină !
- avem o "nouă" normalitate - "copiată cu specific local" - aceea oferită prin legi transnaţionale !
- să ne întrebăm (la urma urmei !): de fapt, ce este "România" ? O scorneală ? O utopie ? O veste-poveste, iată nu mai este ? Dar, ... a fost vreodată ?
- să mă întreb: măcar - în minimal - mă încadrez în noţiunea de "Cetăţean al Planetei", ori deja fac parte dintre sclavi ?
~
Da ! Îmi cer scuze ! Știu ! Am mintea "spălată" şi "prespălată" şi "iar spălată" de atâţia "iubitori" ... !
~
Cornelius, :) (14.10.2011.5~8:07 AM)

PS: domnului Calotescu Tudor-Gheorghe: "atât timp cât" trăim "separați" ("Dezbină şi stăpâneşte !"), concluzia vine de la sine ! ~,

[Calotescu Tudor-Gheorghe]

atât timp cât educaţia o ia la vale

atât timp cât valorile morale sunt pietre de moară

atât timp cât valorile spirituale tind spre depravare şi manelism

atât timp cât justiţia e injustă şi cântăreşte cu ocaua mică

atât timp cât lăsăm pe ceilalţi să hotărască cine conduce această ţărişoară

atât timp cât politica struţului e singura politică a omului decent

da

atât timp cât nu vom avea curajul să fim o societate cu valori certe şi cât timp alungăm fariseic pe cei chemaţi

vom avea de auzit câinii ce latră a pustiu

[Ruxandra Anton]

din pacate, in Romania totul e scapat de sub control...si totul porneste de la gloriosele batalii date de putere impotriva poporului roman...nici moartea nu ne mai trezeste din somnul delasarii si al indiferentei...ne-am obisnuit cu raul oare?! nu mai avem onoare oare de ne lasam calcati in picioare de tot felul de manelisti care ne conduc si ne sfideaza?! chiar nu ne mai pasa de viitorul nostru?, ca ziua de azi este deja amanetata de cand ne-am dat votul.

nici macar cainii nu mai latra in Giurgiu si oriunde, de frica hingherilor...aceeasi frica o resimt si oamenii cinstiti, cati mai sunt, de frica zilei de maine...ne e mila de noi, ne e mila de ceilalti, ne este rusine de faptele lor, dar doar atat...

ne facem o cruce mare si speram in ajutorul divin pentru ca suntem tara lui ,,nu avem incotro'', din pacate!

[Constantin Grecu]

Şi totuşi Giurgiu are oameni minunaţi!Mă gândesc la cei care au depus,,lacrimi''şi flori!Este şi un semnal de alarmă,să fim mai atenţi cu ce se întâmplă în jurul nostru!

[Florinel Constantin ANDRISAN]

Mai mult decat atat si mai general, din pacate !!!

 

Am un bun prieten din Giurgiu si care acum locuieste la Fontainebleau, in Franta. De la el stiu originea zicalei cu auzitul latratului cainilor in Giurgiu.

Morala care rezulta extinde mult, atat in timp cat si pe suprafata Romaniei, iresponsabilitatea si soiul de "desteptaciune" de care ne plangem aici ca ar fi iesit doar mai la suprafata dar care a fost prezenta, in istoria noastra, de fiecare data cand omul a fost lasat,

slobod si needucat,

sa bantuie doar in interes personal

si fara restrictii de ordin cetatenesc ori/si moral.

 

Deci, ciobanii romani coborau din munti cu turmele de oi si cainii necesari pentru conducerea lor, ajungeau la Giurgiu si le vindeau bulgarilor care le dadeau mai departe, turcilor, consumatori de carne de oaie si buni platitori.

Odata vazuti cu banii la chimir (si cu adalmashu' beut !?!), ciobanii nostri, sau comerciantii care cumparasera oile de la munte si le adusesera aici spre vanzare

(adica niste ciobani mai de ocazie, cam ca si ciocoii de azi !),

nu mai aveau nevoie de caini si-i paraseau acolo de fiecare data.

 

Flamanzi si din ce in ce mai multi, cainii astia urlau, cred/sper si de dorul stapanilor dar si de o anume revolta a parasirii... omenesti neomenoase !

 

Las pe mai tarziu interpretarea si concluziile ce se pot trage, desigur evidente dar cam triste, putin spus.

 

Urez celor care au mai ramas oameni

o zi buna si rabdare !

 

Andi-Bacii

[ZINCA MARIUS IULIAN]

o luare de atitudine care din pacate nu se... aude, sunt(em) prea putini oameni... rationali cu capul pe umeri inconjurati de multimea celor ajunsi in frunte prin mijloace mai mult sau mai putin cinstite; din pacate in Romania tot mai des se intampla fenomenul cu ... TURMA si suntem condusi de turma prin "ordinele" asa-zise lumi sus-puse( indiferent cat de "destept" esti ca individ, luat ca "turma", esti un "prost', deci usor de manevrat)