Nu demult, pe când hălăduia prin hățișurile mass-mediei de tip „dolce farniente”, pe eruditul EL l-a lovit, în moalele necesităților sale avid-culturale, un panseu de-al unui important gânditor columbian, care suna cam așa:

Adevăratul posesor al unei cărţi nu e cel care o cumpără, ci acela care o citeşte

Sau - a sărit ca ars și gânditoriul din sine - cel care o ascultă. Cu metodică și pasiune.

EL își cam trăsese lector de audiobucuri (reale audio-bucurii) întru obedientă aliniere la rigorile modernismului contemporan, de nu se mai confrunta cu neajunsurile atât de perimate ale răsfoitului de pagini, creșterii haotice a dioptriilor sau sesiunilor de curățenie specifică mobilierului de tip raft. EL audiobuchisea!

Numai că, în orice domeniu, orice preocupare nouă are, implicit, și o serie de aspecte pozitive alternând cu cele de semn contrar. Ca la electromagnetică.

Prima problemă a acestui soi de deprindere a fost, după un răstimp, faptul că a început să aibă colaterale simptome de pierdere subită a capacității de concentrare (primele două-trei pasaje), somnolență excesivă (următoarele șapte-opt) și severe atacuri forestiere, adică adormea buștean, de la al nu a apucat niciodată să afle câtelea pasaj.

A fost nevoit să ia măsuri. Mai întâi a schimbat vocea care lectura textele. Că se poate alege, grupa mare, din sute de voci, mai calde, mai reci, mai iuți, mai lente, domnișoare, doamne, domni, care mai de care mai percutante și mai persuasive, exact și la fel ca la discursurile politicienilor către alegători, în campaniile electorale, nuanțate, timbrate, ștampilate. Degeaba.

A încercat să-și pună, în paralel, o muzică ambientală cât mai adecvată. Adică mai dinamică. Ceva hard-rock, techno sau hip-hop. Nu a ținut nici asta. Pe o ureche intra ceva, pe cealaltă altceva, se întâlneau în una din cele mai sensibile și defavorizate zone ale sale și conflictul de interese era gata. Numai bun de transfer urgent la spitalul 9.

Nu a suportat mult timp. Așa că a procedat la un abandon abrupt al acelei practici destul de S.F.-iste, și-a înstrăinat smartaudiobookplayer-ul și s-a reconvertit la sfânta desuetudine; adică a revenit la cititul clasic. Cărți de-alea convenționale. Dar tot sonore.

I le citește EA. Mono. Uneori chiar stereo, că mai trece și soacră-sa pe la ei. Așa că a ajuns, după vreo câteva zeci de sonore, la un indice de cultură generală și o capacitate de concentrare pe bază de somnolență „zero”, echivalente cu IQ-ul răpostului Einstein.

Căci EA i le citește cu dicție perfectă și intonația adecvată. La foc automat. Iar EL nu mai îndrăznește să adoarmă!

Vizualizări: 93

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor