Când noaptea se desface tăcută peste ape
Şi pasărea-amuţeşte-n al ei cânt,
O barcă se-apropie, părând că-n ea încape
Soarele cel roşu, tremurând…

Şi-atunci marea se-agită şi mult mă amăgeşte
Când spune că eşti tu… O, dulce-mbrăţişare!
Cum ar suna vioara în mâinile tale?
Îmi pare că eşti trist… Dar vântul mă trezeşte…

(6 August 2010)

Vizualizări: 44

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de ZINCA MARIUS IULIAN pe August 30, 2011 la 12:11pm
marea se-agită şi mult mă amăgeşte cu soarele cel roşu, tremurând…, doar vântul mă trezeşte…


Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor