AUR, VULGARITATE, SĂRĂCIE MINTALĂ – ŞI O IMAGINE BIZARĂ ROMÂNIEI

                                                      

        Avem comoară de înţelepciune, în cărţi, în basme, în filme bune, în personalităţi de valoare, şi parcă n-am avea-o. Avem credinţă, ne-mbulzim la slujbe şi hramuri dar nu suntem destul de creştini. Deşi inteligenţi peste medie, parcă n-am fi, şi cultivăm evenimente bizare care nu ne reprezintă, ba chiar ne agresează fărâma de bun simţ şi normalitatea. Televiziunile au revărsat recent asupră-ne insistent, agresiv, „panarama” funeraliilor „regelui Cioabă”, încât nu ştiri auzeai/vedeai la tv, ci iar şi iar despre: palat, coroană, aur, bogăţie, moştenire, regele Cioabă, mii de participanţi, cavou de  ’nşpe mii de eruo. Şi ce sărmani şi înfometaţi sunt unii din ei!

           Ştiu, de pe când n-aveam încă şapte ani, de la părinţi, apoi din multele cărţi bune citite, că sărăcie nu e totuna cu absenţa valorii umane, şi că  bogăţia materială nu e una cu cea spirituală. Inversarea ori confuzia acestora îi pierde pe inşii în cauză. Bunăstarea, dacă nu serveşte propăşirea spirituală a omului, nu serveşte la nimic. Încoronarea cu aur nu e totuşi semn de emancipare – aşa cum afirma un deputat la tv. Pilde de mitocănie vedem uneori din partea unora, ţigani sau ba,  cu maşini luxoase,  cu ghiuluri şi lanţuri de aur grele, ori locuind vile cu piscină şi lift. Aurul, ca materie, corupe, vinde,   pierde sufletul şi doar atunci când simbolizează valori spirituale ca înţelepciunea, caracterul, munca, cinstea, înalţă omul.  Acesta e "aurul" ce trebuie căutat.

          Valorile şi caracterul omenesc pot fi întâlnite într-o colibă, pe prispa unei case de ţară, pe un câmp, într-o grădină, într-o pădure, ori într-un apartament modest, fără opulenţă, palat şi prost-gust. Isus Cristos s-a născut într-un staul, unii sfinţi au preferat sărăcia, asceţii, peşterile, înţelepţii din Himalaia – simplitatea unor colibe în munţi, Cenuşăreasa şi-a arătat nobleţea  prin hărnicie, isteţime, bunătate etc. Adevăraţii regi rămân ceea ce sunt indiferent de intemperiile istoriei. Majestatea Sa Regele Mihai al României, detronat de comunişti, nu şi-a pierdut nobleţea, ci şi-a sporit prin ani  aura de înţelepciune şi demnitate. Adevărata putere e simplă şi înţeleaptă, nu împănată cu aur.

                În copilăria mea, ţiganii ce veneau la cerşit ori cu produsele lor, necesare în gospodărie, erau trataţi omeneneşte, li se plăteau corect produsele, celor care cerşeau li se dădea hrană şi ajutor, dar furtul, minciuna, şmercheria, mizeria specifice acestei etnii erau repudiate. „Vai de capul lor! - şi ei sunt oameni”, spunea bunicul. Dumnezeu să-l ierte pe aşazisul „rege Cioabă!” – că nu se ştie cum îşi va fi făcut averea uriaşă... dar parada ridicolă transmisă la tv a arătat lumii, intenţionat, din ingnoranţă sau din interes, o Românie bizară, în imagini groteşti, confundată cu pestriţul spectacol al etniei rome, departe de esenţa autentică a acestei ţări în care suntem de milenii. 

               Puterea din anii ’90, criptocomunistă cum o ştim,  a inventat cu bună ştiinţă, imaginea unui rege ţigan din etnia rebotezată romă, în timp ce regele de drept al României era urmărit şi întors din drumul spre Curtea de Argeş, în acelaşi stil din anii 1948, când fusese deposedat de ţară de către nişte bolşevici obscuri vânzători de ţară. Adevărata regalitate se fondează pe un drept istoric, pe valori culturale, morale, spirituale.

              Sărăcia romilor faptele certate cu legea sunt notorii. Când prin străinătate fură, cerşesc, violează, dau spargeri, (se cunosc atâtea cazuri) mass-media vorbeşte de „cetăţeni români”. E adevărat şi românii greşesc destul dar confuzionarea voită rromi-români e, nu deranjantă, ci de natură antinaţională şi antistatală. Nu suntem mai europeni şi mai democratici şi nici nu-i integrăm pe ţigani cultivându-le iluziile regale şi tratându-le de la înălţimea demnităţilor statului,  ca normalitate. Nu e vorba de nicio  tradiţie. Nici interesele ţării nu le servim aşternând peste adevăratele valori vălul ridicol al unui asemenea spectacol.  Furt, cerşit, minciună, lene, dezordine, trai din ajutor social, prezenţa la şcoală doar pentru alocaţii, murdărie, sărăcie, dar rege cu coroană de aur, şi parafat de toate instituţiile statului din anii ’90,  ba chiar doi regi –  biata etnie romă! Complexul pauperităţii milenare îi face ahtiaţi de aur, închipuindu-şi coroana şi opulenţa de prost-gust ca emancipare. Nu se desfiinţează astfel ci se adânceşte prăpastia între iluzoria regalitate şi etnia mereu în derivă, înapoiere, şi sărăcie.

 Şi încă ceva: confundarea realităţii noastre curente  cu pestriţul spectacol ţigănesc falsifică voit  imaginea României.

Vizualizări: 146

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Bonte Zaharia pe Septembrie 14, 2013 la 9:00am

Subscriu, doamna, subscriu; si adaug: Totusi, rromii sunt mai europeni decat multi alti cetateni romani au ba !

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor