AUREL CONTREA (1895 - 1968) CODRULE, PODOABA FIRII

Codrule, podoaba firii, crainic mândru şi bogat,

Cum îţi legeni tu coroana într-un cântec legănat,

Cum aşterni cu dărnicie bogăţia de comori,

S-o închini la lumea toată, ca prin ea să te adori, -

 

Codrule, fârtate dulce, mult eşti mândru şi semeţ, -

Am venit pierdut la tine fericirea să mă-nveţi,

Să-mi arăţi cărări alese, căi ce duc către noroc,

Doar tu ştii, - căci ai atâta - nţelepciune de proroc...

 

"Fericirea nu se cată printre văi şi prin păduri"...

Codrule, povaţa-ceasta-n suflet vrei ca să mi-o furi,

Să-nţeleg, că nu-i iubire ce nu-i dată de ursită,

Şi de soartea nu mi-a dat-o, inima mi se despică...

 

Precum apa îşi frământă valurile dintr-un râu,

Îmi zdrobesc cu desnădejde toate patimile-n frâu,

Că-nţeleg, codrule frate, toate cele câte-mi spui,

Şi pricep, că-n piept la mine loc pentru iubire nu-i.

 

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor