- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

Eu nu sunt altul
Decât emoţia mea
Şi cuvântul
Ce-mi veghează zâmbetul

Mărturia că exist
Nu-i o probă prea elocventă
Mărturia că şed despuiat pe-o
plajă plină de alge
Nu-i decât imaginea unui fel
de neputinţă
Doar vântul în frământarea lui
Îmi limpezeşte ideea unei
existenţe inexistente

Eu nu sunt altul
Decât un tulbur moft al
mâinii mele stângi
Pe când cea dreaptă
Pierdută-i cu degete cu tot
În umbra sânilor tăi rotunzi

Eu nu sunt altul
Sau poate sunt tot eu
Un fulger de rugină
Prin stepa ce-ţi adoarme şi auzul
Emoţia topeşte-n ea şi remuşcarea
Conglomerat de intrigi
Ce îmi râvnesc doar forma
În rest de nu am formă
Ca să exist concret
Mai pot fi liber poate
De intrigi ocolit

Eu nu sunt altul
Decât căderea ta
O aspră-nvaţătură
A stelei ce te minte
Şi nu-ţi veghează umbra
Ci numai neputinţa

Eu nu sunt altul
Decât un gol
În care-si spală timpul clipa
Pe când tot trupul meu
Amarnic pare răvăşit
Pe locul unde îţi pierduseşi plânsul

Vizualizări: 60

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor