Aveai tu ceva precum o mică flăcăruie

Ținută în căușul palmei

Sau ca un bolero roșu stins

Care încălzește umerii

Într-o dimineață răcoroasă de vară

Și ceva statuar

Care făcea ca în jurul capului tău

Totul să devină alb murdar

 

Aveai tu ceva ca un surâs timid

Întrezărit într-o oglinjoară

Scoasă și pusă înapoi

Cu gesturi grăbite, într-o poșetă mică

Sau precum o perlă

Descoperită printre șuvițe de păr moale

Împodobind un lob delicat de ureche

 

Aveai tu ceva precum un șal

Lăsat neglijent pe o bancă

Cu un capăt care atârnă

Tinzând dar neatingând solul

Sau ca faldurile în zborul rotit

Al fustei dansatoarei de flamenco

Ca un păr lung, adus pe piept, în față

Sau ca un brațul gol al unei fete

Ce-și masează gâtul, într-o parte

 

Aveai tu ceva precum dantela

Ce acoperă brațe și șolduri

Sau ca un cearșaf proaspăt

Răvășit și mirosind a somn

Ca un desen de porțelan chinezesc

Care invadează ca o boală dulce

Un braț, un șold, un sân

 

Aveai tu ceva precum o floare bogată, albă

A unei plante agățătoare

De pe un zid de conac boieresc

Sau precum privirea calmă, blândă

A unei proaspete stăpâne, tânără

Care își întâlnește, în această postură, slujitorii

Ca o buză mușcată

De o femeie frumoasă, obosită

În timp ce își masează tâmplele

 

Aveai tu ceva precum un umăr gol, ridicat

Vulnerabil, a singurătate, de apărare

Sau ca picioarele unei balerine

Subțiri, sculptate, încordate

Strânse turcește pe un scaun înalt

Ca o clipă de răgaz a unei soții

Rămasă singură dimineața

Cocoțată rebel pe masa din bucătărie

Cu o cafea și o țigară de care nu știe nimeni

 

Aveai tu ceva precum o femeie

Care își cercetează și își netezește absentă

Pielea gambelor, tivul fustei

Sau ca tânăra care își face abluțiuni ritualice

Într-un ochi de apă rece

Ca femeia de la munte

Cu ochi misterioși sub mantaua de ploaie

Care îți întinde ulciorul

Să i-l umpli cu apă

 

Aveai tu ceva precum tânăra brunetă

În rochie neagră și bocanci groși

Ce stă și se gândește călare pe pervaz

Sau ca o mamă tânără

Care își machiază cu grijă chipul

În fața oglinzii, în lumina galbenă din baie

Cu pruncul agățat de-un braț

Precum femeia elegantă

Care citește o scrisoare

Pe marginea unui bazin de fântână arteziană

Și apoi, vioaie, încearcă apa cu mâna

 

Aveai tu ceva precum o îmbrățișare sub umbrelă

Precum un măr odihnit în palmă

Precum o așteptare, o ascultare

Un fel de rugăciune, o întrebare

Vizualizări: 40

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor