aveam un prieten / stătea desupra lui hans / deasupra neantului

[Liviu Mataoanu]

                dubla unu:
                aveam un prieten / stătea desupra lui hans / deasupra neantului
                mânca foarte de dimineaţă / voia să mă întreacă
                în fiecare zi / se trezea primul cu mult înaintea dimineţii
                şi muta mobilele prin casă / hans aflase întâmplător
                el dormea cu căştile la ureche / îşi înşiruia 1000 de piese
                şi le asculta chiar şi în somn;

                aşteptam să treacă maşina cu mere pe sfânta vineri / trecea
                în fiecare zi de vineri / vedeam soiul şi puteam să cumpăr
                pentru nenumăraţii copii;

                dubla doi:
                treceam pe lângă casa lui hans / era adormit / visa încă
                foarte plăcut / cred că soarele îi făcea bine încă
                de dimineaţă / altfel nu ar putea să soarbă din ceşca
                de cafea cu atâta atenţie;

                               îl vedeam şi pe martin câteodată
                               trecea în pas grăbit / ţinea în mână
                               o trusă de scule / cu elemente rotitoare
                               şi ascuţite / se prefăcea că nu aude;

                               de peste munţi se percepe un sunet / ca un
                               tunet îndepărtat / ca un ecou pentru
                               un şir nesfârşit de aplauze;

                               la finalul zilei / ne apropiem mai mult
                               unii de ceilalţi / fiecare ascultă
                               acelaşi cântec o singură dată / apoi
                               îţi spune părerea cu voce tare.

                dubla trei:
                să lăsăm lucrurile aşa cum sunt / să-i închidem ochii
                să-l facem frumos ca pentru o întâlnire într-o superbă toamnă
                dorinţele se repetă ca zilele unor săptămâni plictisitoare
                de iarnă / undeva la câmpie;

                acolo se vede cercul complet al orizontului / te imaginezi
                într-un centru / ridici mâna / nu este nimeni acolo
                să te privească / dinspre case parcă se aud ruperi de vreascuri.

                acum:
                dar eu sunt aici / privesc de sus / orasul pare o grădină ermetică.

[Liviu Mataoanu]

Multumesc!