bănuiesc coralii de rădăcini

[Calotescu Tudor-Gheorghe]

curcubeul îmi este martor
soarele iese din ocean
chiar dacã ar pãrea cã
focul nu creşte pe apã
din adâncul albastru
culeg adâncimea zborului
când printre nori vultur
când printre valuri delfin
insulã din crater de iubire
cu durere şi chin
pentru împletirea
din caer de lunã plinã
a speranţelor
când albastre mistere
când fierbinţi dezlegãri
felul acela de a mã juca cu norii
desfac detalii din pierdute cãrãri
plutesc ireal printre margarete
bãtãie de albe aripi
atât de voioasã rãsucire
între douã nopţi de nimfã
între douã vieţi de larvã
vinovatul etern

[Antonella Mocanu]

Incantatoare versuri. Aprecieri, Tudor!

[Mihaela Popa]

Reverență!

[Nadia Pădure]

Frumos!

[ion popescu bradoschi]

O pesie scrisa cu talent!