Eu știu altă poveste referitoare la numele de Iulian. Se spune că ar fi de origine greacă. Iulian ar veni de la Ilion, adică de la Troia. Etrușcii, cei care au fondat Roma, cam prin 650 îdH sau pe la 750, ar fi fost de origine greacă, urmașii troienilor, urmașii lui Eneea. De fapt, Iuliu sau Iulu, era chiar numele fiului lui Eneea. Chestia asta nu trebuie să o iei chiar de bună! Se înscrie în ideea că toți vor să fie moțul umanității. Cei mai importanți, adică. Erau timpuri, într-adevăr, când grecii erau peste tot și în toate. Alexandru Macedon, nu este o legendă sau, mă rog, nu la propriu; este o mare realitate. O... altă realitate, poate mai puțin cunoscută, în care grecii își au rolul lor, este legată de orașul Constantinopol. Mă rog, zic eu că ar fi mai puțin cunoscută! Constantin cel Mare, a întemeiat orașul, care i-a purtat numele, prin anul 330. Lăsând la o parte povestea cu cele șapte coline... Constantinopolul a fost construit pe locul în care deja exista un oraș, al cărui nume inițial, va oferi sursă de inspirație, ca, ulterior, după 1453, Imperiul Roman de Răsărit să capete denumirea, „postumă”, de Imperiul Bizantin. Orașul, de origine greacă, se numea Bizantes sau după alte surse Bizantius și fusese fondat, cam odată cu Roma, prin 667 (dacă ne referim la anul 650), de către regele Megarei, de pe vremea aceea, pe nume Bizas, și prietenul său Antes, denumirea noului oraș fiind obținută prin alăturarea celor două nume.
Și în iudaism exista o legendă interesantă legată de Roma sau de Imperiul Roman, mai bine spus. În Talmud, cred! Are legătură cu interdicția evreilor de a avea relații în afara neamului. Când Solomon a avut o asemenea relație, se spune că din cer a coborât un înger care a înfipt un pai pe fundul Mediteranei (uite, stau și mă gândesc dacă nu ar fi mai corect spus... „în fundul” Mediteranei!), mă rog, tot pe acolo! Ulterior, în jurul lui, al paiului, adică, s-a tot adunat nisipul, fapt care a determinat apariția Peninsulei Italice, viitorul teritoriu pe care se va ridica imperiul care va distruge Statul Iudeu. Un fel de blestem, adică. Și, poți spune că blestemul nu s-a dovedit? Evreii au avut două războaie cu romanii pe care le-au pierdut. După primul a fost distrus templul, prin anul 69 (al doilea templu), iar după al doilea război a fost desființat statul, pe la 135 (tot al doilea, dacă punem la socoteală și Israelul, desființat în 722 îdH., de asirieni). Desigur că peninsula exista și pe vremea lui Solomon, adică pe la 960 îdH, dar... hm, mi-am adus aminte de... „Designul Inteligent”, adică de „Mișcarea Raeliană”. Nu se lăudau ei că platforma continentală ar fi creația lor? Or fi știut ei ceva! O fi existat și pe la ei vreun... „Nostra-raelianus” care să le știe pe toate cele ce vor veni; de ce nu!?

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor