Uneori mă simt ca bătrânul din Varanasi

Care are așa figură de înțelept cu barba lui

Dar el cutreieră străzi și prezintă o maimuță

Ca cine știe ce curiozitate

Precum eu, rânduri cu imagini jucăușe

Iar tu ai responsabilități

Cum ar fi să verifici bărcile legate și aliniate pe fluviu

Iar eu, încercând să descriu un peisaj

Mă uit la cum se reflectă el în apă

Iar rândurile astea sunt ca boabele de orez

Dintr-un bol alimentar înghețat

Nu pot fi desprinse sau gustate

Ci văzute de la suprafață, prin crusta rece

Nu sunt decât lucrurile lăsate pe o masă

După o întâlnire la o cafea

Unde nu ne-am spus nimic

Zaț, plicuri de zahăr nedesfăcute

Cuburi de gheață, frunzulițe de mentă

Un corn început și un bon mototolit

Resturi date la porumbei

De un copil cu fața pictată a tigru

Rânduri copiate noaptea pe o față de pernă

De pe un geam aburit unde le-am scris cu un deget

Despre tine care dansezi atât de iscusit cu focul

Încredințând prin zâmbet că nu e vreun pericol

Îndeletnicindu-te doar cu cuvinte

Care pot fi tatuate direct pe piele

Rânduri a căror lumină

Este obturată de aripi cu pene

Cu umbre de cuvinte răsfrânte pe ziduri

Mai reale decât cele originale

Ce au doar un schelet de sârmă

Rânduri de mai multe culori

Ce se preling din pete cu prea multă vopsea

Mânjindu-te și amestecându-se

Peste pielea ta albă

Rânduri care ar dori să aibă

Culoarea, zeama fructelor

Întinse pe tăvi în belșug la picioarele tale

Dar sunt ivite într-un colț după o fereastră

Ca o pânză țesută de un păianjen

Tânăr, grăbit, flămând și neexperimentat

Rânduri fără ton, cu cablul tăiat

Al unei cabine roșii

Inutilă, londoneză, de telefon

Asimetrice ca ridurile feței

Înnegrite, murdare, bătrâne, ale unui cerșetor

Ignorând cu bună-știință

Ochii, vocea și mâinile tale

Cu cuvinte ca niște frânghii groase, de cânepă

Cu noduri peste încheieturi fine

Rânduri ce s-ar vrea ca feribotul

Ce traversează marea pe lângă Istanbul

Dar sunt globuri colorate ce ornamentează strada

Într-o seară tristă, pustie, rece, de ajun de sărbătoare

Ce au vrut să fie fire dintr-un buchețel de flori

De câmp lăsat la o fereastră de cameră proaspătă

Ajunse veștejite între timp

De stat prea mult la soare

Rânduri uitate ca niște vișine

Prin pat și găsite dimineața

Stoarse și lipite de piele

Rânduri care alcătuiesc un tort

Ca un bust de om din care poți să tai o felie

Cu cuvinte galbene sau albe

Care pictează o piele foarte brună

Ca foile unei verze, date deoparte

În speranța deșartă de a găsi un cotor dulce

Rânduri ale unui motoraș

Care modelează prin pârghii fine

De deasupra, mușchii feței

Creând la comandă expresii faciale

Adunând cuvinte laolaltă

Iezi albi stând unul în altul

Ca să se încălzească

Rânduri aliniate la start

Care aleargă pe un culoar fiecare

Îmbrăcate în rochii bogate, elegante

Sau firicele de lapte scurse pe masă

Dintr-un pahar de plastic simetric găurit

Colecție de cactuși mici

Puși provizoriu într-un pantof mai vechi

Rânduri care s-au imaginat a fi

Pentru tine cremă ce curge gros, în falduri

Din mașina defectă de înghețată

Sau nori pufoși de vată de zahăr

Strânși între degete

Și suspendați într-un coș de baschet

Plete roz care curg orizontal

Peste câteva trepte

Mânere de piele fină

Ale unui geamantan umplut cu pietre

Cu cuvinte șoptite la o ureche

Modelată jucăuș în formă de inimă

Rânduri din care să transpară

Și silueta mea butucănoasă, îmbrăcată în piei

Lângă stânci de zăpadă și apă înghețată

Și să reflecte atâtea culori

Ca trotuarul ud noaptea

Dar mai ales pe noi

Două pete groase de vopsea așezate pe un soclu

Două ventilatoare față în față

Ce încearcă să țină aprinse lumânările unui sfeșnic

Vizualizări: 48

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor