avea un asterisc în dreptul numelui făcea trimitere la

goran bregovic cu orchestra sa de nunţi şi înmormântări 

părea cineva indefinit în raport spaţial dar asta numai atât cât

să îmi intre în vene şi să plece şi iar

să îmi intre în vene spunea că a mers mult până să ştie

singuratatea e o şcoală cât viaţa după care îşi pierde utilitatea

ne poartă într-o maşinărie tactilă din carne şi sânge

ne ţine într-o beţie ne

şi iată că într-o zi înflorim liliacul nimănui baj baj dobrila

eu îi râdeam fluturând o eşarfă roşie de la distanţă cu mici zurgălăi

click-click

liliacul nimănui liliacul nimănui hai să furăm liliac

tu nu m-ai iubit niciodată arată-mi o noapte cu mine

credibilă

în care eu să fiu eu înţelegi perfect cum vine asta

şi  visam că ne culcăm pe lemnul acela pe negru

dintr-o poezie mai veche a mea de palisandru aici totul e vechi

ne ţinem aşa de mâini

ca şi cum am zbura împreună din scenă în scenă

uite cum plouă departe sub lume îi şopteam cu o atingere

pe care o ştiam de la el şi uite cum timpului

ca unui mim care nu mai poate

îi curge rimelul pe obraji

*

** (pentru cine nu are rabdare: de la 2` 35``)

***

****

*****

Vizualizări: 29

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Sânziana Batişte pe Mai 23, 2011 la 1:20pm
"

singuratatea e o şcoală cât viaţa după care îşi pierde utilitatea

ne poartă într-o maşinărie tactilă din carne şi sânge

ne ţine într-o beţie ne

şi iată că într-o zi înflorim liliacul nimănui"...

Ca întotdeauna, e o plăcere să vă citesc :)

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor