Balans între dorurile mele

 

Nu era decât

aroma unui tărâm îndepărtat

şi bântuit încă

de umbre ale trecutului.

Sfâşiat de dor,

 trupul meu obosit de căldură

se prăvălea printre aşternuturile străine,

găsindu-şi odihna.

Dar spiritul, neliniştit

aluneca îndărăt în timp,

departe, căuta reperele

unei lumi pierdute parcă pentru totdeauna.

Cu pleoapele căzute,

visam sau chemam trează,

din sertarele pe care le doream închise ale memoriei,

lumea mea în care trăisem atâţia ani…

Prindeam adesea un fir - o imagine,

un sunet,

o adiere care desfăşura apoi cortina fremătândă,

roasă de timp pe alocuri

a unei clipe de altădată.

Multiplicată, reluată, amplificată,

mă inunda,

îmi dădea impresia retrăirii,

durerea trecerii şi pierderii ei.

Acum din nou,

ca de o boală cronică,

mă lăsam torturată

de doruri şi nostalgii…

Urma să pierd din nou ceva…

şi-mi doream să mă pot vindeca

de stăruinţa cu care

 rămâneam legată

de cele lăsate în urmă.

Vizualizări: 35

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor