Ne cramponăm zilnic de tot felul de banalităţi care nu fac altceva decât să ne facă să uităm ce e mai important pentru noi, pentru sufletul nostru… Ne înfuriem teribil dacă, de exemplu, ni se termină parfumul… sau că nu ne ajung banii de benzină… ori că am vrea să vedem un film la noul cinematograf 3D, dar pare prea scump… sau că ne-am dori enorm să-l vedem pe maestrul Beligan pe viu, dar costul unui bilet (90 lei!) pur şi simplu ne îngrozeşte! Stau şi mă întreb: oare omul din fotografia de mai sus îşi face aceleaşi probleme? Are el oare habar de noţiunea 3D? Îi spune ceva această abreviere lipsită de nuanţă şi esenţă? Poate doar dacă am raporta-o cumva la propriul lui buzunar… Ce frumos ar fi dacă ar avea de 3 ori atâţia bani pe cât are acum, dacă pensia lui s-ar multiplica de 3 ori, dacă ar aduna de 3 ori mai mult fier vechi, dacă ar trăi de 3 ori mai intens… Oare de câtă vreme nu a simţit pielea acestuia mirosul fin al unui parfum…? Oare îşi mai aminteşte el cine este Radu Beligan…? Oare participarea la un spectacol al acestuia i-ar umple stomacul în locul pesmetului pe care îl roade zilnic…? Sau poate îi va hrăni sufletul istovit, care abia mai ţine pasul cu laicul său trai…
     Deunăzi, am văzut o mostră de forţă din partea naturii; un sfert de ceas, în care am avut senzaţia că urmăresc un film despre o eventuală apocalipsă unde copacii sunt culcaţi la pământ de vântul dezlănţuit, ca un monstru care vrea să înghită tot ce-i iese în cale, iar grindina calcă tot în picioare, cu boabe de dimensiunea unui ou de porumbel… Din nou, gândul mi-a fugit către omul din imagine… Oare unde se afla în acel moment…? O fi având un acoperiş deasupra capului sau a trebuit să înfrunte furia naturii cu mâinile goale…?
     Pe străzi, oamenii îşi plâng cu glas tare daunele suferite… Copaci care au sfărâmat autoturisme sau grindina care a perforat acoperişurile caselor… Nu am auzit însă pe nimeni mulţumind cerului că a scăpat cu viaţă…
     Remarc cu tristeţe că în anul 2012, an predispus unei apocalipse, conform predicţiei mayaşe, omul nu se gândeşte mai deloc la sufletul său, precum şi la alimentarea acestuia cu dragoste, cu bunătate şi înţelegere… Pune preţ doar pe lucruri, obiecte impersonale şi reci, care nu îţi pot oferi decât o bucurie de moment, iar la final, când ultimul act se va juca, le va părăsi fără cel mai mic regret…

     

     Fotografia este realizată de Bogdan Adrian Dimofte, căruia îi mulţumesc încă o dată pe această cale!

Vizualizări: 61

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor