Ştiu că nu ai cum să înţelegi copile

Ce-nseamnă pentru mine, tristeţea unei zile.

Necazul ca şi cazna, ca să te ştiu departe,

Când eu cu paşii repezi m-apropii azi de moarte.


Şi când în urmă las doar golul şi nimicul,

Tu unde-i fi când scârţâi-va dricul ?

Şi-n casa-n care cu drag eu te-am crescut,

Cine-o veni din urmă, s-o ia de la-nceput?


De-aseară stă bătrânul cu-obrazu-nlăcrimat

Cuprins fiind de-amarul că pruncii l-au uitat,

Şi marea lui durere ce-abia şi-o poate duce-i

Că nimeni n-o să-i verse o lacrimă la cruce;

Din truda vieţii lui de-a oferi o pâine

Rămas să-i mulţumească, e doar bătrânul câine!






Poezia satului românesc

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor