Biblia, o muză pentru arte



În vederea mea istoria este o știință imprecisă. Ea este transmisă prin ochii unor martori și apoi preluată de comentatori care prin firea lucrurilor sunt subiectivi, sau vânduți unei oarecare ideologii. În final, adevărul istoric este manipulat ca să satisfacă consumatorul. Filozofia iudaică postulează imperfecțiunea oricărei percepții prin zicerea: "Ce vedem de aici, nu vedem de dincolo".  Exemplele abundă dar nu voi merge mai departe de câteva pilde luate din Biblia ebraică. Dumnezeu face universul, cerul și pământul, oameni și animale. Îi lasă în voia lor să populeze o planetă special făcută ca să susțină viața și răspândirea ei. Dar, foarte curând lucrurile se complică. Omul e izgonit de rai și silit să lupte cu natura și capcanele existențialiste. Din acest moment povestea biblică, credința întreagă, se fărâmă într-o saga care abundă cu defecțiuni. În numai câteva generații omul demonstrează falsitate, minciună și stricăciune morală care îl fac pe D-zeu să decidă că "omul e o carne păcătoasă" care va trăi numai 120 de ani. Nemulțumit de creația sa, D-zeu planifică un prim genocid, va inunda planeta distrugând omul și tot ce este viu. Îl alege pe  Noe cu familia sa și câteva animale utile (țânțarul fiind inclus, după cum vom afla în finalul poveștii), si ii cere sa construiască o corabie, astfel sunt salvați și vor continua specia umană. Urmașii lui Noe produc noi generații și triburi care nici ele nu împlinesc exigența morală a creatorului. Noe va trăi 350 de ani după potop, în ciuda regulii stabilite anterior. Un trib așezat în Cnaan, între Sidon la nord și Gaza în sud, Sodoma la est, atrage atenția creatorului. Toate triburile se trăgeau din Sem și vorbeau aceiași limbă. Urmașii lui Sem au dat peste o câmpie în care  se putea construi un turn-cetate din cărămidă, înalt până la cer, în care să locuiască toți  "ca să nu fim împrăștiați pe toată fața pământului".  Ei construiesc turnul și vorbind aceiași limbă, pun baza unui destin necontrolabil care îl supără pe creator. Acesta încurcă limbile și împrăștie locutorii Babilonului în cele 4 vânturi. Istoria înregistrează și alte inadvertențe cum ar fi că Sem în vârstă de 100 de ani naște un fiu, la numai doi ani după potop. După câteva generații, apare în scenă Avram (ulterior părintele evreilor) care se circumcide la 99 de ani, devine primul evreu și "tată multor neamuri" după cum negociază cu D-zeu. În sfârșit, creatorul ia o decizie majoră: Avraam și copii lui vor genera poporul ales care vor duce codul, legământul, mai departe. "Veți locui în Cnaan și eu voi fi Dumnezeul tău și al seminției tale". Dar poporul ales are mereu căderi, va ajunge în sclavie, apoi va fi eliberat de profetul Moshe care capătă de la D-zeu tablele legii, sus pe muntele Sinai, cât și alte cadouri ale religiei monoteiste: limbile semitice, alfabetul ebraic și scrisul, un calendar lunar precis, un set de norme de conduită civilizată. 

                                                    Hans Holbein-Facerea

Această conduită este profanată de poporul ales, care în lipsa unor norme etice, se lasă orbit de tentații și va fi pedepsit pentru desfrânare și pentru homosexualitate, așa cum găsim în legenda despre cetățile Sodoma şi Gomora, aflate la sud de Marea Moartă. În capitolul Geneza (19: 1-26), Avraam aude că nepotul sau Lot a fost luat prizonier iar regele Sodomei, Bera, a fost jefuit de supușii săi. Dumnezeu apare în faţa lui Avraam: "Voi distruge Sodoma şi Gomora, pentru fărădelegile care se întâmplă în cele două cetăţi". Avraham, amintindu-şi că nepotul sau Lot este în Sodoma, se târguie cu Dumnezeu: dacă vor fi zece drepţi în Sodoma, să nu-l pedepsească pe Lot împreună cu ceilalţi păcătoşi.  Aşadar doi îngeri sunt trimişi la Sodoma în căutarea unor oameni drepţi. Ei au fost primiţi în casa lui Lot, care le-a dat de mâncare. Însă, sodomiţii, auzind că Lot a găzduit nişte străini, au venit la casa lui ca să-i facă prizonieri pe cei doi îngeri, dar aceştia îi orbiră pe toţi cei care veniseră la poarta casei lui Lot.  Îngerii au luat pe Lot şi pe soţia sa, pe cele două fiice ale lor şi au plecat din Sodoma, care începuse a fi acoperită de o ploaie de pucioasă şi foc. Femeia lui Lot, care a privit curioasă în urmă, ignorând sfatului îngerilor, a fost prefăcută într-un stâlp de sare.  

 

                       Guercino- Lot si fetele lui

 Aceste fascinante porțiuni din Tanah au inspirat timp de milenii pleiade de artiști, scriitori, pictori, sculptori și compozitori care au imaginat și creat  capodopere bazate pe legendele Genezei.
Multe din legendele Bibliei sunt confirmate de arheologie sau pomenite și de alte religii (potopul de pildă). De excepție este distrugerea și jaful Ierusalimului în anul 70AD, eveniment cioplit în piatră de romani și în paralel minuțios descris  de cronicarii timpului cum ar fi Suetonius *, Josephus Flavius sau Tacitus. Scrieriile acestor trei observatori demonstrează alterarea adevărului istoric după cum dictau interesele vremii. La bază avem ideea larg circulată că Roma antică stă în fruntea unui imperiu rău famat, așa cum scria în manuale, până în secolul XIX. Dar un studiu modern al administraţiei romane în provincii, susţine faptul că Romanii aduceau pace şi progres în provinciile cucerite. Cuceriţii înşişi apreciau beneficiile aduse de "pax romana".  Rabinul Simon Ben Yohai, în contrast, se opune vehement: "Tot ce au instituit Romanii servea necesităţile Imperiului. Au înfiinţat pieţe ca să plaseze prostituate în ele, băi pentru plăcerea lor, poduri ca să colecteze taxe pe drumuri". O lucrare excepțională, datorată istoricului Zwi Yavetz, discută credibilitatea însemnărilor lui Josephus care servea la curtea cezarului Titus. În scrierea sa "Războaiele Iudeilor", Josephus îl descrie pe Titus a fi milos și generos. Dar realitatea descrisă de ceilalți istorici este opusă: romanii au dat foc Ierusalimul și l-au jefuit cu maximă cruzime. (Motivul nedeclarat al falsului: Josephus spera să fie numit de cezar guvernatorul Iudeei).  Ajung la legenda țânțarului promisă:

Titus este pomenit în sursele evreieşti împreună cu epitetul "Titus cel rău". O scenă deosebit de crudă este cea a jefuirii Templului. Vicleanul Titus ia în derâdere şi insultă cerul: "Unde este Dumnezeul lor, stânca în care ei cred ?" Întră în lăcășul sfânt ducând de mână o prostituată, împrăştie sulurile legii pe podea ca să comită peste ele păcatul cu femeia aceia. Apoi ia o sabie şi taie perdeaua,  a făcut din ea o boccea şi a umplut-o cu toate vasele sanctuarului pe care apoi le-a expediat cu o corabie spre Roma, că să-şi arate triumful… O furtună care ameninţă corabia se porneşte pe mare. Titus spune: " Se pare că puterea Dumnezeului acestor oameni se simte doar pe mare.  Dacă este aşa de puternic, să vină pe uscat, acolo să se lupte cu mine". O voce se auzi din cer: Pacătosule, fiu de păcătos…Am în lumea mea o mică creatură numită ţânţar… Vino pe uscat să te lupţi cu ea. Titus debarchează, un ţânţar îi întră într-o nară şi timp de 7 ani îi va bâzii în creier fără milă. Într-o zi, trecând pe lângă un fierar, se opreşte auzind zgomotul ciocanului. Titus spune: "văd că există o soluţie". Aşa că în fiecare zi îi aduceau un fierar care ciocănea de zor în faţa sa. Dacă omul nu era evreu era plătit cu patru zuzi, dacă era evreu era destul ca plată, să vadă suferinţa duşmanului său. Povestea s-a repetat timp de 30 de zile... după care creatura din capul lui Titus s-a obişnuit cu zgomotul. La moartea sa Titus spune: "Incineraţi-mă şi împrăştiaţi cenuşa mea peste 7 mări, încât Dumnezeul evreilor să nu mă găsească şi să mă aducă la judecată".

*  Suetonius - Gaius Suetonius Tranquillus ( 69-122AD) a scris biografii pentru 12 cezari.

Adrian G

Vizualizări: 37

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Martie 4, 2018 la 11:39pm

Titlul acestui articol ("Biblia, o muză pentru arte") si nu numai, m-au determinat sa public si eu un scurt articol: 

http://reteaualiterara.ning.com/profiles/blogs/scrisul-in-stiinta-i...

Comentariu publicat de Alexandru Boris Cosciug pe Martie 4, 2018 la 12:31am

1. "Biblia, o muză pentru arte."

 

Da. Este o muză pentru arte, dar nu numai.

Este o muză şi pentru ştiinţă şi pentru management.

.......................

2. "Iar tu, Daniele, ţine ascunse cuvintele şi pecetluieşte cartea până la sfârşitul vremii. Mulţi vor cerceta-o cu de-amănuntul şi va creşte ştiinţa." (Daniel 12.4) … "toţi cei fără de lege nu vor pricepe, ci numai cei înţelepţi vor înţelege." (Daniel 12.10)
"De aceea le vorbesc în pilde, că văzând nu văd şi, auzind nu aud, nici nu înţeleg. Şi se împlineşte cu ei proorocia lui Isaia (cap. 6), care zice: Cu urechile veţi auzi, dar nu veţi înţelege, şi cu ochii vă veţi uita, dar nu veţi vedea." (Matei 13.13-14) "Lăsaţi-i pe ei; sunt călăuze oarbe, orbilor; şi dacă orb pe orb va călăuzi, amândoi vor cădea în groapă." (Matei 15.14)

Dar orbii încă nu au cumpărat de la Dumnezeu alifie pentru ochi (Apocalipsa 3.18).

În plus, eu am scris în cărţile mele:

3. "Biblia este cel mai bun Manual de management din lume, deoarece a fost scrisă de oamenii care au primit informaţii de la Managerul General al Universului, fie direct, prin viu grai (numai Moise), fie prin vedenii sau îngeri (asemănător e_mail-urilor de acum primite de la şefii care au în cap Proiectul unui obiectiv)."

În managementul calităţii totale există un Proiectant, un Executant şi un Supraveghetor obiectiv (Beneficiarul) al lucrărilor ascunse.

Mulţumesc Adrian pentru readucerea în atenţia noastră a unei cărţi insuficient studiată cu complexitatea raţiunii de azi.

..................

Eu am fost invitat în 2015 de oamenii de ştiinţă din Cluj să certific genetic ... Geneza.

Sper, cu ajutorul bunului Dmnezeu, să-mi îndeplinesc misiunea în ziua 27, luna a noua, anul 2018.

Biocomunicatii%20extrasenzoriale.docx

 

© 2018   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor