Bittersweet in engleza-dulce amarui in limba romana…

Colaj de vanzatori de ziare si betoane si gropi si tramvaie.
Cu oameni batrani in colturi de bloc, pe banci de lemn sau in sali de teatru ticsite. Doamne elegante ce stiu ca odata, demult, a fost si tineretea lor, dar s-a dus…
Copii ce inca isi mai permit sa se joace si altii ce privesc mult prea serios si mult prea matur la dunga pe care o calca autobuzul mergand inainte.
Saraci prea saraci si bogati prea bogati. Oameni demni si frumosi si oameni ce nu si-au pierdut demnitatea ci doar au ratacit-o prin buzunare carpite.
Tineri cu casti pe urechi si carti deschise sub nas, joc de zaruri la colt de strada si stalpi de telegraf aruncati peste parloage.
Spitale cu gust de ciubuc si vorbe de duh ridicate dintr-un cerc de femei usoare.
Constanta senzatie ca mai ai mult de facut pana la sfarsitul vietii.
Drumuri in lucru, baltoace si praf. Uzine putine si genii ce se ridica din cenusa neamului, ce trec prin ceata din care razbati cel mai greu, ceata ignorantei si a uitarii.
Gunoaie si haine mancate de molii. Alte gunoaie, de data asta pe doua picioare.
Modele din ce in ce mai putine, dar sfinte, ce incalzesc si vindeca ranile reci.
Caini ce colinda strazile de 23 de ani. Ani de indecizie, de nestiinta, de lipsa de curaj, acel curaj sugrumat candva de tovarasi.
O lume ce se coloreaza singura depasindu-si des contururile ,dar vie, cu sange ce pulseaza intr-o inima incercata de timpuri.
Vechi si nou. Frumos si atat de necesarul urat. Dostoievski si lautari, zambete sincere, grija pentru ziua de maine si dor de cei plecati in alte capitale sau in locul in care capitalele nu mai conteaza.
Bittersweet in engleza-dulce-amar in limba romana. Pentru roman dulcele vine pe primul loc si vine din orice.
Din peturi de bere si coji de seminte,din corzi de chitara sau clape de acordeon, din cafele baute dimineata , din vorbe, din iubiri de moment…
Inca un tablou, prietene…
Puscariasi si puscariabili dar si coloana sonora a unui violinist genial cantand pe notele unui compozitor genial.
Am scris vioara dar scriu si nai si cobza si rola de film. Scriu bisturiu si pagini de web si maini imbibate in creta, maini ce fac tumbe normale sau tumbe cu cifre si egaluri, cu litere lungi si cuvinte frumoase. Costume, albume, pasi de dans, file de istorie sau fior filozofic, tragedii, comedii, drame.
Si continui sa scriu despre ei pana cand nu mai am pagini de umplut si atunci o sa-mi scriu pe genunchi, pe coate si podea, pe pereti…
Pentru ca sunt prea multi cei ce sunt dar prea putini cei ce ni se arata.

Lumina tarii mele este uneori stinsa . Oamenii din interiorul ei insa, au puterea sa aprinda soarele.

Vizualizări: 90

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor