am văzut cândva un film în care eroul îngheţa timpul
şi aş vrea să-i pot urla şi eu aşa: freeze!!!
iar el să înceteze brusc să-mi mai rânjească în faţă
hands up!! (ştiu că în buzunarul stâng are un praf magic 
care mă poate ajuta să redescopăr
în căuşul palmei căldura obrazului tău)
însă timpul se apleacă sarcastic peste mine 
îmi şopteşte la ureche un secret: 
şi Dumnezeu oboseşte şi îl dor picioarele uneori

n-am înţeles ce a vrut să-mi spună
dar de atunci am încetat să mă mai întreb 
cine şi ce sunt în relaţia cu tine, who cares? 
câtă vreme neuronii noştri oglindă dorm îmbrăţişaţi
sub aceeași pilotă, visând la fel de albastru
la sute de kilometri distanţă
tu ai partea mea dreaptă (ești stăpânul rațiunii mele)
eu cea stângă din tine 
(îmi place să cred că sunt creatoarea culorilor tale)
eu zâmbesc din colțul stâng, tu din cel drept,
tu ridici sprânceana dreaptă, eu pe cea stângă 
te-ntrebi mereu de ce lumea nu se mișcă în ritmul tău alert
eu îți destăinui în șoaptă secretul: 
nu știi că și Dumnezeu obosește uneori ???
mă săruţi pe frunte posomorât și-mi repeți că suntem
doi simbioți care nu vor putea trăi separat, dar nici împreună, 
dacă nu vor descoperi un loc magic 
care să-i poată cuprinde 

uiți însă că sunt o vrăjitoare hoață de suflete,
doar ce pocnesc din degete și îți alung tristețea din ochi,
cu o simplă mângâiere îți fur căldura obrazului 
și o ascund repede între linia vieții și a inimii
pentru că știu că e tot ce îmi va rămâne 
cândva de la tine

Vizualizări: 30

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor