Sufăr în tăcerea sufletului meu
Cuprins de spini otrăviți,
Ce i-ai înfipt în el mereu
Sunt ca și colții ascuțiți.

Din el, ard picurii de sânge
Și îmi sufocă viața mea,
Eu te blestem, sufetu-mi plânge,
Să simți iadul în viața ta.

Să arzi pe rug, tu vrăjitoare,
Ce-ai chinuit un suflet blând ,
Și flacăra ce arde-n soare
Șă-ți ardă viața pe pământ.

Acum mă-ndrept spre ceasul morții
Blestemul meu ce ți l-am dat,
Te va conduce-n fața porții
A iadului înflãcãrat.

Tudor Rareș

Vizualizări: 46

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară !

Alătură-te reţelei reţeaua literară

Comentariu publicat de Rareș Tudor pe Ianuarie 9, 2014 la 7:55pm
Mulțumesc frumos d-le Vasile

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2021   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor