Bonjour Monsieur Apollinaire

" Et mois aussi je suis peintre"  
Guillaume Apollinaire
 
O scurtă biografie concentrată a unui om complex, Guillaume Apollinaire (Albert Vladimir Apollinaris Kostrowitzky): 
S-a născut la Roma în 1880, fiul unei femei poloneze care locuia la Vatican. Copilăria, Apollinaire o petrece prin cazinourile din Monaco şi Paris iar educaţia şi-o capătă  la Cannes, Nice, Monaco, unde se dădea drept prinţ rus. Pe la vârsta de 20 de ani este angajat de o bancă pariziană  dar preferă  să-şi petreacă vremea în compania unor artişti ca Picasso, Chagall, Max Jacob, Duchamp. Se îndrăgosteşte de pictoriţa Marie Laurencin, a cărei influenţă  însoţeşte întreaga sa operă. La începutul carierei publică  o serie de cărţi semi-pornografice şi răspândeşte cu entuziasm scrierile marchizului de Sade, foarte puţin cunoscute la acea vreme. 
 
Prima sa colecţie de poezii, "L'enchanteur pourrissant" (seducătorul în descompunere)  apare în 1909, dar reputaţia o câştigă  după ce publică Alcools (1913), un melanj de de versuri clasice amestecate cu imagini moderne. Evenimentele se petrec în mai multe locuri, percepţia nu este temporală ci spaţială. Tot în anul 1913 publică  "Pictura cubistă", o analiză a mişcării cubiste şi a protagoniştilor săi, pe care îi cunoscuse personal. Se implică  din ce în ce mai mult cu avangardele, se pare că el a inventat cuvântul surealism, lansează revista "Soirees de Paris" prin care propovăduia arta nouă. 
După un scurt episod neplăcut, în care este învinuit că a furat tabloul Mona Lisa, se înrolează în armata franceză la infanterie. Participă la primul război mondial, ba chiar este rănit la cap în Champagne, în 1916. Pe când în convalescenţă, după operaţia la cap, scrie "Spiritul nou şi poeţii". În această lucrare Apollinaire insistă asupra surprizei ca valoare estetică în opera de avangardă . Tot ce face este inovator, neconvenţional.   În toamna lui 1918 moare la Paris în toiul unei epidemii de gripă spaniolă .  Câteva luni după deces apare "Calligrammes" o colecţie
de poeme vizuale care îmbina arta poetică cu caligrafia şi precizia tipografică. Un comentator spunea despre Apollinaire: " A scris despre toate subiectele, în toate formele şi scopurile imaginabile. Nu credea că există distincţie între artă şi acţiune: pentru el erau identice".
 
***
 
Caligrammele sunt o colecţie deosebită de cuvinte aranjate grafic sugerând obiectele menţionate în text. Autorul aranjează cuvintele în chip de ploaie, pipă , ceas, cravată, turn Eiffel, inimi, cercuri, etc combinând mesajul poetic cu cel vizual. Găsim de asemeni unghiuri, portative muzicale, cuvinte scrise de mână, pe diagonala paginii într-un "lirism vizual al poeziei concrete". Un bun exemplu este poemul Cravata şi Ceasul. 
 Poetul alege obiecte cotidiene care sunt social obligatorii. Cravata simbolizează civilizaţia. Poetul vorbeşte unui cititor
civilizat folosind un limbaj imperativ din dorinţa de a-i da sfaturi practice. O primă concluzie: cel care poartă cravată
suferă, îi este greu să respire, omul ar trebui să refuze să o poarte, aşa cum ar trebui să refuze convenţiile
sociale sufocante. În continuare Apollinaire subliniază importanta timpurilor în viaţa omului. Ceasul este împărţit în 12 ore, fiecare oră şi număr au o paralelă în viaţă.  Primele numere sunt secvenţe din viaţa fizică a persoanei, 
adolescenţa, maturitatea. Inima este un organ unic, există o singură inimă care iubeşte, bate, simte şi  trăieşte. Inima este simbolul naşterii pentru că viaţa începe când inima înceapă să bată. Copilul nou născut vede lumea prin cei doi ochi, cu ei cunoaşte şi experimentează realitatea vieţii. Numărul trei ne aminteşte familia, copilul este al treilea membru într-o familie. Patru sunt literele din cuvântul Agla - prima dragoste din adolescenţă şi primele sentimente. 
Mâna cu cinci degete reprezintă pactul făcut cu o altă persoană, prin strângerea de mână.  Tircis rimează cu six (şase în limba franceză), este vârsta maturităţii, mijlocul vieţii. Tircis este şi numele unui pastor, care simbolizează responsabilitate, protecţie. Cifrele care urmează reprezintă vârsta adultă a omului şi psihologia acestuia. Şapte sunt zilele săptămânii care dau rutina cotidiană. Opt culcat simbolizează infinitul, marile chestiuni care ne frământă
spiritul şi care nu au răspuns. Cifra 9 este numărul muzelor, omul face un bilanţ al activităţii sale artistice şi sentimentale. "Frumosul necunoscut" este 10, sau X în notaţia latină, X este viitorul necunoscut  ca de pildă moartea, care poate veni fără veste. Pentru cifra 11 Apollinaire citează  "versul" lui Dante în strofe cu 11 silabe (de fapt viermi) ,care devoră  cadavrele după moarte. La ora 12 bat clopotele, este o analogie cu ora morţii, finalul vieţii. În centrul ceasului limbile indică 12 fără 5, în cinci minute viaţa se termină, poemul este sfârşit. Mesajul ceasului cu cravată ar fi următorul : Trăieşte-ţi viaţa fără să te gândeşti la moarte, ea este inevitabilă. Evitând gândul morţii îţi poţi echilibra existenţa eliminând angoasele cotidiene.  
 ***
Oracol
Eu port inelul tău
Foarte fin cizelat
Fluierul îmi face plăcere
Mai ceva ca un palat egiptean
Fluierul tranşeelor
Tu ştii
nu-s în stare să nu opresc
metrourile şi taxiurile
 
O.. războiul
Multiplicator de dragoste
Mic fluier                                                                 Cu un fir de aţă
cu 2 găuri                                                                se ia
                                                                              măsura 
                                                                              degetului
***
Un ocean de pământ 
  (Lui Giorgio de Chirico)
Am construit o casă în mijlocul oceanului
Ferestrele sunt fluvii care curg din ochii mei
Caracatiţele roiesc pretutindeni pe la colţurile pereţilor
Ascultă cu le bate inima triplă , cum bat cu ciocurile în ferestre
Casă  umedă
Casă arzătoare
Anotimp pripit
Anotimpul cântă
Avioanele ejectează ouă
Atenţie!  se va injecta cerneală
Atenţie la cerneala ejectată !
Ar fi bine să încadraţi cerul
Caprifoiul urcă  spre cer
Caracatiţele terestre palpită
Apoi devenim proprii noştri gropari
Palide caracatiţe 
în valurile care ţipă  
la caracatiţele cu ciocul palid
În jurul casei, este acest ocean pe care îl cunoşti
Care nu răspunde niciodată..
 
Adrian Grauenfels
2012

Vizualizări: 775

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Comentariu publicat de Constantin Grecu pe Iunie 1, 2012 la 3:50pm

Mulţumim prietene Adrian!

Comentariu publicat de Serban Ecaterina pe Iunie 1, 2012 la 11:11am

Mulțumesc din suflet pentru ce ați postat, m-am îmbogățit sufletește...și mi-ați reamintit biblioteca tatei în care stătea la loc de cinste, Apollinaire...

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Mai 30, 2012 la 9:21pm

exact Victoria:

Sur le pont d’Avignon
L'on y danse, l'on y danse
Sur le pont d’Avignon
L'on y danse tous en rond

Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Mai 30, 2012 la 8:56pm

Toi, tu parles du pont Saint Benezet?

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Mai 29, 2012 la 6:56pm

Victoria cred ca la Avignon e un singur pod si ala distrus din pacate..

Comentariu publicat de Victoria Stoian pe Mai 29, 2012 la 5:54pm

Minunată călătorie în Labirintul lui Apolllinaire. Bonjours Monsieur Apollinaire, mais je te cherche toujours sous les ponts d'Avignon

Comentariu publicat de Adrian Grauenfels pe Mai 29, 2012 la 5:08pm

Da e scris cu placere.. mereu ma fascineaza cultura secolului XX atat de rafinata si inovatoare. Si azi se face arta buna dar efervescenta e diminuata iar problematica .. cu totul alta. Multumesc de vizionare .

Comentariu publicat de AGO.OTA pe Mai 29, 2012 la 11:03am

Mi-a placut mult...multumesc!

Comentariu publicat de mihai ganea pe Mai 29, 2012 la 6:41am

Frumos ! Foarte frumos. Două postări frumoase, Adrian și Lucreția mă copleșiți !  Tocmai mă pregăteam să postez și eu ceva, stârnit de afirmația domnului Manolescu, aceea că "s-a născut un geniu în literatura românească" și răsfoiam chinuit de un sindrom dispeptic literar orbitor, cartea geniului, când ați venit voi cu Apoliinaire și Marie Laurencin și mi-am amintit de geniul francez, cu nostalgia adolescenței, când îi citeam cărțile interzise undeva prin dosul liceului Gh.Șincai din Baia Mare. Acuma oscilez nehotărât între două genii și nu mă dumiresc încă, francezul sau românul scrie literatură adevărată sau pornografie. Chiar trebuie să aleg pe unul ? Un lucru rămâne cert, voi doi sunteți minunați și sunteți prietenii mei.

Comentariu publicat de Lucretia Berzintu pe Mai 29, 2012 la 12:22am

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor