o să-mi iau bordeiul în palme

să-l agăţ mai sus de stele

cu gândurile mele calme

care curg în râurele,

 

se deschid cerurile iară

în  văpaia unui vânt

şi trimit viaţa-mi amară

în  eter, ca pe un veşmânt,

 

ursit n-am fost de vrăjitoare

căci ursitoarele au lipsit

să nu pot da vieţii culoare

ca  eu pe mine să mă mint,

 

eu toată viaţa  o văd în negru

vă spun acum un adevăr

dar pot să mă văd de-a întregu

şi atunci  iau viaţa în răspăr,

 

nu sunt bogat, nu sunt sărac

în schimb pe lume n-am nimic

dar am să plec şi din ăst veac

înfăşurat în borangic,

 

aruncat pe un fund de groapă

pe mine,  pământ vor pune

şi o să dorm  sub mal de apă

cu luna pusă în rugăciune.

Vizualizări: 24

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor