Pe 19 februarie se împlinesc 137 de ani de la naşterea celui mai mare sculptor modern al lumii. Salut călduros postarea, în spaţiul virtual (autorul postării: un oareacare Arzeavar din Georgia), a acestui documentar despre Brâncuşi, recuperat din secvenţe imortalizate, mai mult sau mai puţin întâmplător, fie de Man Ray, fie de Brâncuşi însuşi, fie de alţi “operatori”, în intervalul 1923-1939. Mai există un filmuleţ, foarte scurt (de un minut), pe care l-am descoperit în urmă cu vreo doi ani şi l-am prezentat pe CERTITUDINEA, în data de 11.11.2011. Interesant e că acele imagini nu se regăsesc în filmul de 59 de minute şi 24 de secunde, postat recent. Ceea ce înseamnă că s-ar putea să existe şi altele filmări rătăcite, că încă mai avem de recuperat “fragmente” din Brâncuşi.

“Brâncuşi filmat 1923-1939”, film mut, titrat în engleză, e un document tulburător care dezvăluie, dincolo de chipul artistului, detalii omeneşti, înduioşătoare, care fac să respire peste timp imaginea omului, aşa cum l-au cunoscut cei care l-au cunoscut.

Apar în film, vii şi tinere, câteva dintre femeile care au poposit, unele mai mult, altele mai puţin, în viaţa artistului: Florence Meyer, Barbara Hepworth, Marina Chaliapine, Lizika Codreanu, Vera Moore. Se deduce din film că femeia faţă de care Brâncuşi a avut o slăbiciune mai accentuată era balerina Florence Meyer. Aceasteia îi sunt dedicate 6 minute, în două serii: una în care apare, se mişcă şi zâmbeşte galeş în cadru, alta în care dansează pe diferite teme. Florence Meyer este tânără şi frumoasă, impudică şi inocentă, seducătoare şi pură…

Apar, de asemenea, câţiva prieteni: Man Ray (cu care bea o sticlă de vin, într-o pauză de lucru, la Voulangis), Marcel Duchamp, Victor Brauner, Ezra Pound (cu care, de asemenea, ciocneşte mai multe pahare de vin, la inaugurarea marelui şemineu de la atelierul din Montparnasse)…

Deşi alcătuit din bucăţi disparate, filmate aleator, de-a lungul timpului, documentarul este construit aproape “literar”: începe cu dărâmarea unei Coloane fără Sfârşit din lemn, la Voulangis (localitate din Departamentul Seine-et-Marne, regiunea Paris), apoi cu “scurtarea” acesteia pentru a fi montată în interior, şi se termină cu ridicarea Coloanei de la Târgu-Jiu. De altfel, imaginile filmate în România acoperă, în economia ansamblului, cea mai mare parte din documentar (10 minute). Începe cu imagini filmate din tren, la venirea în ţară (vedem, de pildă, Dunărea şi piciorul podului lui Traian), continuă cu diverse sărbători rurale şi ceremonii oficiale şi se încheie cu secvenţe de la construirea complexului monumental de la Târgu-Jiu. Iar filmul se încheie, aşa cum am spus, cu imaginea ascensională, dominatoare, de efigie, a Coloanei fără Sfârşit. Un film care ni-l redă în dubla ipostază, de om şi artist, propunându-l spre reactualizare, pe cel mai mare sculptor modern al lumii. Din 19 februarie 1876 şi până astăzi, nu ştim să se fi născut cineva care să-l egaleze.

Sursă: certitudinea.ro

Vizualizări: 326

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Comentariu publicat de Elena Zamfir pe Februarie 26, 2013 la 8:33pm

Majoritatea operelor profundului( in simplitatea sa) Constantin Brancusi, tind sa iasa din realitatea comuna, obisnuita, tind spre un infinit,precum spune ,,Coloana'' sau ,,Pasarea maiastra'', artistul desi aparent simplu, era mult prea complex si cu o sete extraordinara spre altceva, un intelept multumit si nemultumit cu starea sa de om. Mi-e drag Brancusi, ca unul de al meu, dar totodata ma uit la el ca la un titan si nu-i vad nici inceputul nici sfarsitul, cred ca asta a si dorit, sa fie nemasurabil si infinit.

Comentariu publicat de Virginia Stanciu pe Februarie 26, 2013 la 6:46am

Cu cata sudoare si-a creat operele de arta.....dupa cum se vede si in  clipul de mai sus.

----------------------

În general, sculptorii procedează cu materia prin adăugire, atunci când ar trebui să acţioneze, de fapt, asupra ei, prin scădere. Să foloseşti un material moale şi să continui să adaugi la el, până ce este atinsă forma preconcepută şi să o aplici asupra unui alt material, permanent şi solid, este o crimă împotriva naturii. Toate materialele deţin în ele însele sculptura pe care omul o doreşte; el trebuie să trudească, însă, şi să o scoată, eliminând acel material de prisos care o acoperă.( Constantin Brancusi).

Nu vom fi niciodata destul de recunoscatori fata de pamantul care ne-a dat totul( C. Brancusi).

Comentariu publicat de grecu constantin pe Februarie 26, 2013 la 2:42am

Imaginile dau un plus de vituozitate faptelor,la întâlnirea cu timpul,cu grandioasa manifestare a realităţii!

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor