Am poposit pe dunga nopții tale

Brodând ecourile pe năframe,

Zăpezi sticleau în puncte cardinale

Și norii îți ningeau pe frunte drame.

 

Era durere multă-n noaptea ta

Încât, când am aprins tăcută zorii

Privirea albă-n lacrimi înota

Voind să șteargă falsele memorii.

 

Mângâiam acele vise zdrențuite,

Adăstând pe margini de durere

Atunci când te-am chemat să-mi fii, iubite

Toiagul alb prin lumea de tăcere...

 

 

Am dispărut lăsându-ți semne prin zăpezi

Și lacrimi înghețate pe-un obraz

De vrei, mă vei găsi prin scurtele amiezi

Și-apoi vom spulbera toți anii de necaz...

 

Vizualizări: 17

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor