Ploua. Prin stropii de ploaie si buclele care imi acopereau fata zaream un trup. Acel trup tremurand, acel trup care odata fusese al omul pe care
il iubesc azi e al meu pentru ca iubirea mea l-a deposedat de tot ceea
ce avusese vreodata. I-am iubit mai intai ochii caci de fiecare data
cand emotia imi tasnea prin pori ma ascundeam in ei, i-am iubit apoi
buzele caci ele imi curatau toate ranile, i-am iubit nasul caci
respiratia lui imi desena flori de sange pe obraji, i-am iubit urechile
caci ele erau altarul vocii mele, i-am iubit bratele caci de fiecare
data cand imi era frica ma cuibaream in ele si el stia ca sufocandu-ma
in stramtoarea bratelor imi va alunga toata frica. Apoi am ajuns sa ii
iubesc tot corpul, si l-am deposedata de ochi, buze, nas, urechi, brate,
piept... M-am apropiat de el si i-am sarutat lung obrajii, aveam
impresia ca i se topesc sub incordarea buzelor mele. Imi apasam cu
palma pieptul de teama ca inima imi va perfora sanul stang si va muri in
pumnul lui. El imi ascundea trupul in ochii lui imbracandu-l in iubire,
aceeasi iubire dintotdeaua. Oamenii spun ca a trecut o luna de cand
incetasem sa fim „noi”, eu? Eu cred ca nu am incetat niciodata. Ma aflam
in fata iubirii care mi-a facut sufletul ruine si zambeam. Se afla in
fata iubirii care il prefacuse in cioburi si zambea. Am facut cativa
pasi apoi am intrat in masina. I-am luat palma intre mainile mele reci
mi-a aplecat capul si i-am sarutat-o. Nu izbuteam sa ii privesc chipul.
Prea multe cicatrici se ascundeau in el, prea multi ani. El e tot ce imi
amintesc din trecut, nu am trecut in afara de anii alaturi de el. El e
tot ce imi amintesc din viitor, e tatal copiilor mei viitori, sotul
trupului meu ridat de cativa ani in plus, cultul caruia ma voi inchina
toata viata, copilul pe care il voi adormi pe pantece, iubitul cu fiinta
caruia voi face dragoste, amantul caruia imi voi darui fiinta
definitiv. Mi-am facut curaj si l-am privit. Luna in care in timpul
fizic am fost departe nu a reusit sa stearga prin lacrimi nimic de pe
el. Era iubire, aceeasi dintotdeaua. Mi-a mangaiat crestetul apoi mi l-a
cuprins cu mainile amandou si l-a asezat meticulos in bratele lui. Apoi
mi-a ascuns parul dupa urechea stanga si ma privit din nou, eu ii
vorbeam. El cred ca ma iubea. M-am smuls din bratele lui cand sunetul
inimii lui era pe cale de a-mi sparge timpanele, chipul lui imi ardea
irisul, si bratele lui ma sufocau. Mi-am apropiat buzele de ale lui si
ne-am lipit fruntiile. I-am luat buze de sus intre buzele mele apoi i-am
strans-o intre dinti, apoi am simtit cum ceva imi curge pe obraz.
Plangeam. Acele era momentul in care imi doream sa mor. Langa el aveam
tot, langa el eram nimic. Ii simteam buza subtire intre buzele mele
carnoase si doream sa-l protezej, sa tii o buza intre buzele tale e
semnul ocrotirii supreme. Mi-a tras trupul spre al sau, aveam impresia
ca am sa ii patrund in palmani, ca ale lui coapsele imi vor sectiona
ficatul, ca umerii lui imi vor zbrobii sanii. Era randul lui sa ma
ocroteasca, si pentru el bratele sunt semnul ocrotirii supreme. M-a
strans la piept si m-am impaturit in el. Apoi mi-a spus sa plec. M-am
ridicat, l-am rugat sa ma sarute pe frunte si am plecat. Sau as fi vrut
sa plec...
Trupurile si sufletele odata impletite nu se mai pot desparti, chiar daca intre ele sunt ani, dureri si doruri.

Vizualizări: 21

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor