Câinii, caii și noi doi

n-am știut măcar în gând

că secunda este vânt -

mestecări de vise moi

 

câinii, caii și lăcusta

ne-au ales mereu îngusta

cale pe care am mers

fără să fi fost cules

 

decât umbra inimii,

decât taina ce n-a fost

decât visul – adăpost,

decât mustul curs în vii…

 

câinii, caii și-un amurg

învaţatu-ne-au cum curg

veșnicia și alintul,

marea, umbra și colindul

 

ce-l cântăm mereu oricui

ne agață vorba-n…cui.

 

Lelia Mossora

23 martie 2014

19 :50

Vizualizări: 50

Nu sunt acceptate comentarii pe acest blog

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2017   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor