când ai plecat 
m-am zăpăcit puțin iubirea mea 
o vreme am plutit 
pe nori de catifea 
am încuiat 
urme plânse de șoapte 
în gânduri târzii 
străjuite de noapte 
ziua am închis-o 
între aspre ziduri 
pe chip mi-am desenat alte riduri 
și-n par prins-am 
fire de-argint 
să știu că s-a dus timpul 
când puteam să mă mint 

apoi m-am așezat să mor puțin 
să nu mai crească în mine 
alți muguri de chin 
inima-mi amorțise demult 
sub poveri ocrotite prea mult 
știam că iubirile macină-ncet și ucid 
nu trăiește nimic 
prin întuneric de zid 

într-un binecuvântat târziu 
a pătruns 
o rază de gând străveziu 
și-am văzut, parc-așa, într-o doară 
că-n mine crește nouă- 
o primăvară!

Vizualizări: 14

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2020   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor