Şi acum îmi amintesc un contopit gheţar de stele ce nu se văd de a ta apă tulbure.

Piptul tău nu va degera în vis ci ud se vor scurge prin mine când sunt preşul din baie.

Mă ascund în coji de alune să nu te văd dimineaţa când eşti tu.

Ochii tai, două stele neînţelese printre atâtea forme fixe.
Pereţii plâng după oglinda ta.

Vizualizări: 16

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru în reţeaua literară / la red literaria !

Alătură-te reţelei reţeaua literară / la red literaria

Insignă

Se încarcă...

Fişiere video

  • Adăugare fişiere video
  • Vizualizează Tot

Statistici

Top Poetry Sites

© 2019   Created by Gelu Vlaşin.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor